Introducerea alimentelor solide este o etapă plină de emoții, întrebări și, uneori, multă mizerie în bucătărie. Este momentul în care bebelușul tău trece de la „combustibilul” exclusiv lichid la explorarea unei lumi pline de arome. Dar dincolo de pozele amuzante cu piure de morcov pe față, diversificarea este un pilon critic în dezvoltarea biologică și cognitivă a copilului.

Ce înseamnă, de fapt, diversificarea alimentației?

Diversificarea nu este înlocuirea laptelui, ci alimentație complementară. Până la vârsta de un an, laptele (matern sau formulă) rămâne principala sursă de nutriție. Alimentele solide vin să completeze dieta, oferind nutrienți pe care laptele nu îi mai poate furniza în cantități suficiente după primele 6 luni.

De ce este importantă diversificarea?

Conform studiilor de pediatrie, această tranziție îndeplinește mai multe roluri vitale:

• Aport de Fier și Zinc: După 6 luni, rezervele de fier cu care bebelușul s-a născut încep să se epuizeze. Alimentele precum carnea, gălbenușul de ou sau leguminoasele devin esențiale.
• Dezvoltarea Maxilarului: Mestecatul (chiar și cu gingiile) antrenează mușchii feței, pregătind terenul pentru vorbire.
• Prevenirea Alergiilor: Studiile recente arată că introducerea alergenilor comuni (ou, arahide, gluten) între 6 și 12 luni poate reduce riscul de a dezvolta alergii mai târziu.
• Formarea Palatului Olfactiv: Expunerea la gusturi diverse (amar, acru, sărat natural) previne refuzul alimentar la vârste mai mari.

Când este momentul optim să începi?

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recomandă alaptarea exclusivă până la 6 luni. Totuși, fiecare copil este unic. Iată semnele clare că bebelușul tău este pregătit:

1. Stă bine în șezut: Poate sta drept în scaunul de masă pentru a înghiți în siguranță.
2. Controlul capului: Are mușchii gâtului suficient de puternici pentru a nu-i cădea capul în piept.
3. Dispariția reflexului de protruzie: Nu mai împinge automat mâncarea afară din gură cu limba.
4. Coordonarea mână-ochi-gură: Încearcă să apuce obiecte și să le ducă la gură cu precizie.

Atenție: Introducerea solidelor înainte de 4 luni este contraindicată, deoarece sistemul digestiv și rinichii nu sunt suficient de maturi.

Metode de introducere a alimentelor

Nu există o metodă „perfectă”, ci metoda care funcționează pentru familia voastră. Iată cele trei abordări principale:

1. Diversificarea clasică

Presupune oferirea de alimente sub formă de piureuri fine, cu lingurița, de către părinte.

• Avantaj: Control precis asupra cantității ingerate și un risc perceput de înecare mai scăzut.

2. Autodiversificarea (Baby-Led Weaning – BLW)

Bebelușul se hrănește singur, folosind bucățele de alimente gătite moale, pe care le poate apuca cu mâna.

• Avantaj: Dezvoltă excelent motricitatea fină, coordonarea și capacitatea copilului de a-și regla singur apetitul.

3. Metoda mixtă

O combinație între cele două, unde bebelușul primește și piureuri, dar are și ocazia să exploreze alimente degete (finger food).

• Avantaj: Oferă diversitate texturală și oferă părinților un sentiment de siguranță combinat cu libertatea copilului de a explora.

Introducerea Alergenilor: Curaj, nu teamă!

Vechea recomandare de a amâna alergenii după vârsta de 1-2 ani a fost infirmată de studii recente. Se recomandă introducerea lor după 6 luni, câte unul pe rând:

• Oul (bine gătit).
• Lactatele (iaurt, brânză proaspătă – laptele de vacă NU se dă ca băutură până la 1 an).
• Glutenul (cereale).
• Peștele.
• Nucile și arahidele (doar sub formă de unt diluat sau măcinate extrem de fin, niciodată întregi!).

Evoluția Texturilor: De la piure la bucățele

Este esențial să nu rămâi blocat la piureuri fine prea mult timp. Există o „fereastră critică” între 8 și 10 luni când bebelușul trebuie să învețe să gestioneze texturi mai grosiere (zdrobite cu furculița). Întârzierea acestui pas poate duce la dificultăți de hrănire mai târziu.

Ustensile necesare pentru un start reușit

• Scaunul de masă: Trebuie să ofere un suport bun pentru picioare (reazăm). Stabilitatea picioarelor ajută la o înghițire sigură.
• Vesela: Lingurițe din silicon moale și boluri cu ventuză.
• Cana de apă: Recomandăm cănile cu pai sau cănile deschise. Cănile cu cioc (sippy cups) pot afecta dezvoltarea corectă a mușchilor limbii dacă sunt folosite excesiv.

Reguli de aur pentru siguranță și sănătate

Pentru a naviga acest proces fără stres, ține cont de aceste recomandări sigure:

• Fără Sare și Zahăr: Până la 1 an, rinichii sunt imaturi (pentru sare), iar zahărul creează dependență și carii.
• Mierea este Interzisă: Există risc de botulism infantil sub vârsta de 12 luni.
• Regula de 3 zile: Introdu un aliment nou la câteva zile distanță pentru a identifica ușor eventuale intoleranțe.
• Textura: Alimentele trebuie să fie suficient de moi pentru a fi strivite între degete (sau între gingii).

Concluzie

Diversificarea este o călătorie, nu o destinație. Vor fi zile în care bebelușul va mânca tot și zile în care va refuza tot. Important este să păstrezi o atmosferă relaxată la masă și să oferi alimente dense nutritiv, din surse cât mai naturale.

Decizia de a deveni părinte vine la pachet cu o listă lungă de responsabilități, iar sănătatea pe termen lung a copilului este, fără îndoială, prioritatea numărul unu. În acest context, vaccinarea rămâne cea mai sigură și eficientă metodă de a preveni boli care, în trecut, provocau suferințe greu de imaginat.

Acest articol își propune să exploreze, bazat pe date științifice clare, de ce imunizarea este un act de grijă și cum funcționează mecanismul care ne protejează copiii.

De ce este esențială vaccinarea în primii ani de viață?

Sistemul imunitar al unui nou-născut este ca un computer performant care abia a fost scos din cutie: are potențial uriaș, dar nu are încă „software-ul” necesar pentru a recunoaște virușii periculoși.

Vaccinarea funcționează ca un antrenament controlat. Ea introduce în organism fragmente inactive sau slăbite ale unui agent patogen, învățând celulele de apărare să creeze anticorpi. Astfel, dacă cel mic va intra vreodată în contact cu boala reală, corpul lui va ști deja cum să lupte, eliminând pericolul înainte ca acesta să producă simptome grave.

Beneficiile vaccinării: Dincolo de protecția individuală

Deși scopul principal este siguranța copilului tău, impactul vaccinării este mult mai vast, atingând întreaga comunitate.

Imunitatea de grup (Efectul de turmă)

Atunci când o comunitate are o rată mare de vaccinare (ideal peste 95%), virusul nu mai găsește „gazde” prin care să se transmită. Acest lucru creează un scut de protecție pentru copiii care, din motive medicale (alergii severe, afecțiuni oncologice sau imunodeficiențe), nu pot fi vaccinați. Practic, prin vaccinarea copilului tău, îi protejezi și pe cei mai vulnerabili din jurul lui.

Eradicarea și controlul bolilor grave

Datorită campaniilor de vaccinare la scară largă, boli precum variola au fost complet eradicate de pe glob. De asemenea, poliomielita — care odinioară paraliza mii de copii anual — este astăzi aproape de dispariție. Vaccinarea constantă previne revenirea acestor maladii sub formă de epidemii.

Cum este gândită Schema Națională de Vaccinare?

Calendarul de vaccinare nu este o listă aleatorie; el este rezultatul a zeci de ani de studii clinice și observații epidemiologice.

Logica din spatele calendarului de imunizare

Schema este structurată pentru a oferi protecție exact în fereastra de vulnerabilitate maximă.

• Primele doze: Se administrează adesea în maternitate sau în primele luni de viață, deoarece anticorpii primiți de la mamă în timpul sarcinii încep să scadă rapid.
• Rapelurile: Unele vaccinuri necesită mai multe doze la intervale precise. Acestea au rolul de a „reîmprospăta” memoria sistemului imunitar, asigurând o protecție care poate dura o viață întreagă.
• Vaccinurile combinate (ex: Hexavalent): Acestea permit protejarea împotriva a 6 boli printr-o singură injecție, reducând stresul copilului și numărul de vizite la medic.

Istoricul vaccinării: De când există un program organizat?

România are o tradiție îndelungată în medicina preventivă. Primele programe de vaccinare organizate au început să prindă contur în anii ’50, odată cu campaniile împotriva tuberculozei și poliomielitei.

De-a lungul deceniilor, Programul Național de Vaccinare (PNV) a evoluat constant, integrând tehnologii noi (precum vaccinurile acelulare, care au mult mai puține efecte secundare) și adaptându-se la nevoile de sănătate publică. Astăzi, vaccinurile incluse în calendarul național sunt oferite gratuit prin intermediul medicilor de familie.

Siguranța vaccinurilor: Rigoare științifică și monitorizare continuă

Mulți părinți se întreabă cum pot fi siguri că un vaccin este inofensiv. Răspunsul stă în procesul de autorizare și în sistemele de supraveghere post-marketing, care sunt extrem de riguroase.

1. Etapele de testare clinică

Înainte de a ajunge în cabinetul medicului de familie, un vaccin parcurge ani de zile de cercetare. Acesta este testat mai întâi în laborator, apoi în trei faze clinice pe voluntari umani:

• Faza I: Testare pe un grup mic de oameni pentru a evalua siguranța generală.
• Faza II: Testare pe sute de persoane pentru a stabili doza corectă și modul în care reacționează sistemul imunitar.
• Faza III: Testare pe zeci de mii de oameni pentru a confirma eficacitatea și a identifica orice efect secundar rar care nu a apărut în grupurile mici.

2. Puritatea ingredientelor (Adjuvanții)

O îngrijorare comună vizează substanțele precum sărurile de aluminiu sau conservanții. Este important de reținut că:

• Aluminiul: Este folosit ca adjuvant pentru a stimula un răspuns imun mai puternic. Cantitatea de aluminiu dintr-un vaccin este infimă, fiind mult mai mică decât cea pe care un bebeluș o absoarbe natural din laptele matern sau din laptele praf în primele luni de viață.
• Formaldehida: Este utilizată pentru a inactiva virusurile (pentru ca acestea să nu producă boala). Organismul uman produce natural cantități de formaldehidă mult mai mari prin metabolismul propriu decât doza dintr-un vaccin.

3. Mitul legăturii cu autismul

Este crucial să menționăm că studii masive, realizate pe parcursul a peste două decenii și care au inclus milioane de copii la nivel mondial, au demonstrat clar că nu există nicio legătură între vaccinare (în special vaccinul ROR) și apariția autismului. Studiul inițial care a lansat această ipoteză în 1998 a fost retras, fiind dovedit ca fiind fraudulos și bazat pe date false.

4. Sistemele de raportare a reacțiilor adverse (Vigilenta)

Siguranța nu se oprește după aprobare. Există sisteme precum EudraVigilance (în Europa) sau VAERS (în SUA), unde medicii și părinții pot raporta orice simptom apărut după vaccinare. Această bază de date este monitorizată în timp real de experți; dacă se observă chiar și o creștere minimă a unui risc, utilizarea vaccinului poate fi suspendată imediat pentru investigații suplimentare.

5. Diferența dintre reacție adversă și coincidență

Deoarece vaccinurile se administrează în perioade de creștere rapidă, uneori probleme de sănătate care ar fi apărut oricum sunt confundate cu efecte ale vaccinului (coincidență temporală). Studiile epidemiologice sunt cele care fac distincția clară între ceea ce este cauzat de vaccin și ceea ce este o problemă de sănătate independentă.

Concluzii: Rolul părinților în prevenție

Vaccinarea nu este doar o procedură medicală, ci un fundament pentru o copilărie sănătoasă și fără griji. Informarea din surse oficiale și dialogul deschis cu medicul pediatru sunt cei mai buni pași pe care îi poți face pentru a lua decizii corecte.

Când vine vorba de imunitatea celor mici, vitamina C este primul lucru la care se gândește orice părinte. Dar câtă vitamina C are nevoie un copil cu adevărat? Când este utilă suplimentarea și în ce formă? Și — foarte important — cât este prea mult?

În acest articol găsești toate răspunsurile, explicate pe înțelesul părinților și bazate pe surse medicale sigure precum Institute of Medicine și ghidurile internaționale de pediatrie.

 De ce este importantă vitamina C pentru copii?

Vitamina C (acidul ascorbic) este un micronutrient esențial pentru creșterea armonioasă a copiilor. Iată de ce:

• Ajută la formarea colagenului, necesar pentru oase, piele, gingii și vase de sânge.
• Susține sistemul imunitar, ajutând organismul să se apere de infecții.
• Crește absorbția fierului — un aspect crucial în prevenirea anemiei.
• Contribuie la vindecarea rănilor și menține sănătatea țesuturilor.
• Are un rol în funcționarea creierului, prin sinteza neurotransmițătorilor.

Deficiența severă este rară, dar un aport insuficient poate însemna imunitate scăzută, oboseală și refacere mai lentă.

 Câtă vitamina C trebuie să consume un copil? (Doze recomandate)

Recomandările oficiale sunt:

Aport zilnic recomandat (RDA)

• 1–3 ani: 15 mg/zi
• 4–8 ani: 25 mg/zi
• 9–13 ani: 45 mg/zi
• 14–18 ani: 65 mg/zi (fete) / 75 mg/zi (băieți)

Limite superioare de siguranță (UL)

Doza maximă sigură, pe care copilul NU trebuie să o depășească:

• 1–3 ani: 400 mg/zi
• 4–8 ani: 650 mg/zi
• 9–13 ani: 1200 mg/zi
• 14–18 ani: 1800 mg/zi

⚠️ Megadozele NU cresc imunitatea, dar pot cauza probleme digestive.

 Este nevoie de suplimente? Când sunt recomandate?

Majoritatea copiilor își pot lua întreaga doză doar din alimentație. Totuși, suplimentele pot fi utile în situații precum:

• dietă săracă în fructe și legume
• selectivitate alimentară severă
• perioade de creștere sau consum energetic crescut
• anemie feriprivă
• infecții frecvente (doar cu recomandarea medicului)
• boli care afectează absorbția nutrienților

Dacă nu ești sigur, pediatrul este cel mai bun ghid.

Cele mai bune surse de vitamina C pentru copii

Alimentele câștigă detașat

Înainte de suplimente, încearcă să crești consumul de:

• citrice (portocale, mandarine, lămâi)
• kiwi
• căpșuni
• ardei gras
• broccoli
• roșii
• cartofi noi
• coacăze și măceșe

? Tip: Vitamina C se pierde la gătire, așa că oferă cât mai des fructe și legume crude.

 Ce formă de vitamina C să alegi dacă ai nevoie de suplimente?

Pe piață există multe variante, iar formula potrivită depinde de vârsta copilului:

• Sirop – ideal pentru copii mici.
• Gummy / jeleuri – ușor de acceptat, dar atenție la zahăr.
• Picături – permit dozare precisă.
• Tablete masticabile – potrivite pentru copiii mai mari.
• Plicuri efervescente – de obicei pentru adolescenți.

Nu există o formă „mai eficientă” — important este ca doza să fie corectă și adaptată vârstei.

Este sigură vitamina C? Ce trebuie să știe părinții

În dozele recomandate, vitamina C este sigură. Problemele apar la doze prea mari:

Posibile efecte adverse

• dureri abdominale
• diaree
• greață
• balonare

Apare mai ales dacă se depășește limita superioară (UL).

Interacțiuni importante

Vitamina C crește absorbția fierului — foarte util în anemie, dar trebuie discutat cu medicul în alte situații.

Ce spune știința despre răceli

Vitamina C nu previne răceala, dar poate scurta ușor durata simptomelor la copii. Nu se recomandă megadoze.

Concluzie: cum asiguri aportul optim pentru copilul tău

• O dietă variată, bogată în fructe și legume, este cea mai bună sursă de vitamina C.
• Suplimentele se folosesc doar când este necesar și conform recomandării medicului.
• Respectă dozele recomandate și evită excesele.
• Alege produse de calitate și formule adaptate vârstei copilului.

Vitamina C este un aliat important pentru sănătate — iar cu informația corectă, îl poți integra ușor în rutina alimentară a copilului tău.

Vitamina D și calciul – duo esențial în dezvoltarea copiilor iarna

Când soarele se ascunde, organismul copiilor are nevoie de ajutor. În lunile reci, sinteza naturală de vitamina D scade, iar alimentația devine adesea mai săracă în nutrienți. De aceea, vitamina D și calciul formează o echipă vitală pentru creșterea armonioasă a celor mici — un echilibru care susține nu doar oasele, ci și imunitatea și funcțiile musculare.

De ce este vitamina D vitală pentru copii

Vitamina D este o vitamină-lipid solubilă esențială pentru absorbția calciului și fosforului în intestin. Fără vitamina D, calciul din alimentație nu poate fi utilizat eficient de organism. Potrivit National Institutes of Health (NIH), vitamina D menține nivelul normal al calciului în sânge, sprijină mineralizarea osoasă la copii, contribuie la funcționarea normală a sistemului imunitar și influențează dezvoltarea musculară și cognitivă. În lipsa ei, copiii pot dezvolta rahitism — o boală caracterizată prin deformări osoase, întârziere în creștere și slăbiciune musculară.

Surse naturale de vitamina D

• Expunerea la soare: 10–20 minute zilnic, la nivelul feței și brațelor, pot asigura o parte din necesar (vara).
  • Alimente bogate în vitamina D: pește gras (somon, hering, sardine, macrou), gălbenuș de ou, ficat de cod, produse lactate fortificate, cereale integrale fortificate.
  • Suplimente: recomandate în lunile reci, dar numai la indicația medicului pediatru.

Calciul – fundația oaselor sănătoase

Calciul este mineralul structural principal al oaselor și dinților. În copilărie, când masa osoasă se formează activ, un aport adecvat este esențial pentru a atinge o densitate osoasă optimă. Calciul construiește și întreține scheletul, reglează contracțiile musculare și bătăile inimii, participă la transmiterea impulsurilor nervoase și contribuie la coagularea normală a sângelui.

Surse alimentare bogate în calciu

• Lapte, iaurt, brânzeturi (telemea, caș, brânză de vaci)
  • Legume cu frunze verzi (broccoli, varză kale, spanac)
  • Semințe de susan, migdale, tofu, sardine
  • Apă minerală bogată în calciu (verifică eticheta).

Vitamina D + Calciu = Echipă câștigătoare

Vitamina D ajută intestinul să absoarbă calciul. Dacă vitamina D lipsește, organismul absoarbe doar o parte din calciul alimentar, indiferent cât lapte sau brânză consumă copilul. De aceea, medicii pediatri insistă asupra unei abordări combinate — alimentație bogată în calciu și menținerea nivelului optim de vitamina D.

Iarna – perioada cea mai riscantă pentru carențe

Între noiembrie și martie, razele UVB sunt insuficiente pentru sinteza eficientă a vitaminei D. Copiii petrec mai mult timp în interior, iar alimentația lor poate fi mai săracă în nutrienți. Conform Journal of Pediatric Research, peste 60% dintre adolescenții europeni au niveluri insuficiente de vitamina D la sfârșitul iernii.

Cum poți preveni deficiențele la copii

1. Asigură o dietă echilibrată: include zilnic lactate, pește gras și alimente fortificate.
2. Încurajează activitatea în aer liber: chiar și iarna, plimbările zilnice sunt benefice.
3. Discută cu medicul despre suplimente: doar la recomandarea specialistului, în funcție de analize.

Semnele care pot indica o carență

• Oboseală persistentă
• Dureri osoase sau musculare
• Întârziere în creștere
• Deformări ale picioarelor
• Fragilitate dentară

Consecințele pe termen lung ale deficitului

Deficitul de vitamina D și calciu în copilărie poate reduce masa osoasă de vârf, crescând riscul de osteoporoză la maturitate. Deficiențele severe pot duce la rahitism, deformări osoase și afectarea imunității. Studiile recente arată că menținerea unui nivel optim de vitamina D ajută și la reducerea infecțiilor respiratorii sezoniere.

Concluzie

Vitamina D și calciul sunt elemente fundamentale în dezvoltarea copiilor, în special iarna. Prin alimentație echilibrată, activitate în aer liber și suplimentare responsabilă, părinții pot asigura o creștere sănătoasă și o imunitate puternică.

În România primești diagnostic că suferi de sindromul burnout dacă la muncă, în timpul activității tale, ai o perioadă în care simți că nu mai faci față la task-uri și lucrezi intens și peste program. În plus, sindromul Burn-out poate apărea și din cauza unor motive personale și a mediului social în care trăiești. Dorința de a acoperi un gol, o frustrare, o dezamăgire cu un volum de muncă apare în ultimul timp tot mai des printre persoanele care lucrează în corporații. Sentimentul de frustrare în cadrul sindromului burnout este des întâlnit.

Totodată, dintre toate bolile cronice, sindromul burnout este una dintre cele mai misterioase boli. Deși nu se cunosc mecanismele de declanșare, dintre cauzele cele mai plauzibile, depresia pare a juca un rol cheie, întrucât starea maladivă survine cu o recurență crescută la persoanele cu diagnostic de anxietate și de depresie. Dar acest sindrom este asociat și cu o carență de vitamine, sau un sistem imunitar slăbit. Deficitul de minerale, în special de fier, produce în timp anemie feriprivă și implicit apare o scădere a capacității eritrocitelor de a oxigena coerenț sistemul cerebral.

Te-ar putea interesa: Nervocalmin Somn Ușor cu Valeriană

Pe scurt, sindromul burnout este o afecțiune complexă asociată cu epuizarea mentală, fizică și emoțională care apare ca urmare a stresului excesiv acumulat pe termen lung. Pentru prima dată acest termen a fost menționat de psihologul Herbert Freudenberger în cartea sa „Burnout: The High Cost of High Achievement”, scrisă în 1974.

Etapele prin care trece o persoană până ajunge la epuizare sunt: nevoia puternică de afirmare, neglijarea nevoilor personale, apariția situațiilor conflictuale fie acasă fie la birou, negarea problemelor, izolarea de familie și de grupul social, schimbarea comportamentului, autodevalorizarea, sentimentul de gol interior, stări depresive, colaps fizic și emoțional.

S-a constatat că mediul ostil nu reprezintă întotdeauna factorul care cauzează în mod direct burnout, ci trebuie să îi fie direct asociată și inabilitatea individului de a face față unor noi condiții de la locul de muncă. Nevrotismul, extravertizarea și conștiinciozitatea sunt trăsături de personalitate care oferă predictibilitate pentru cel puțin două dintre dimensiunile sindromului burnout.

Sindromul de burnout nu se asociază neapărat cu orele suplimentare de la locul de muncă, ci cu stresul cronic acumulat, starea de epuizare, insatisfacția față de activitatea desfășurată zilnic și sentimentele de inutilitate resimțite.

În plus, studiile au arătat că sindromul burnout apare și la persoanele care au diagnostic de hipoglicemie, suferă de diferite forme de alergie, sau au fost infectate cu virusul Epstein-Barr sau Herpes virus tip 6, suferă de dereglări hormonale, în special ale hormonilor produsi de hipotalamus, glanda pituitară sau glanda suprarenală. Chiar și lipsa unor aminoacizi poate genera sindromul de burnout. De exemplu, dacă din organism lipsește L-Tirozina, organismul este mai predispus la factori de stres, pierde capacitatea de reacție și nu se poate odihni corect.

La unii pacienți s-a observat că sindromul burnout survine pe fondul unei scăderi cronice a tensiunii arteriale, acești pacienți fiind de obicei hipotensivi. La alți pacienți s-au constatat semne de burnout din cauza unor boli autoimune care cauzează inflamarea anumitor căi neuronale din sistemul nervos central. În plus, insomniile pot deregla organismul și cresc frecvența episoadelor de anxietate și depresie.

Cum știi că ești amenințat de burnout? Există pe internet și nu numai, sau în cabinetele speciale de psiho-terapie, teste burnout care te pot ajuta să ai o imagine mai clară asupra pericolelor care planează asupra echilibrului tău psihic. Un exemplu de test burnout aici.

Ce este burnout-ul

Medicamente pentru burnout și suplimente prevenție epuizare. După cum am spus anterior, dacă vrei să afli ce este burnout sau cum descoperi metode de recuperare burnout, este suficient să citești aceste rânduri. Sindromul Burnout, sau mai este scris drept burn out, mai este cunoscut drept sindromul epuizării profesionale și este definit drept o stare de epuizare, atât fizică, cât și psihică, care apare în special la persoanele a căror profesie implică o responsabilitate deosebită și interacțiuni frecvente cu oamenii. Sindromul apare tot mai frecvent în epoca modernă și conduce la scăderea performanțelor la locul de muncă, afectează relațiile cu cei din jur și calitatea vieții individului. În prezent, se consideră că sindromul Burnout nu se restrânge la anumite categorii profesionale, ci poate afecta orice persoană expusă la un stres de lungă durată. În prezent, specialiștii din zona neuro și din sfera psihoterapeutică au identificat mai multe subtipuri de declanșări și crize de tip burnout.

Burnout frenetic – are loc atunci când oamenii canalizează atâta energie în munca lor, adesea ca urmare a anxietății, încât recompensele de pe urma acesteia le par disproporționate față de efortul pe care îl investesc în respectiva activitate. Pe scurt, Burnout-ul apare atunci când o persoană lucrează la intensitate maximă până la punctul de epuizare pentru că nu mai simt nicio bucurie fără să obțină rezultate peste rezultate.

Burnout necontrolat – apare atunci când o persoană se simte prinsă într-un mediu de muncă monoton și care nu-l stimulează, îndeplinind un rol care nu oferă satisfacție la locul de muncă în afara de un venit mic și constant la final de lună. Aceasta contribuie la scăderea generală a stării de spirit și a unei presiuni psihice imense.

Burnout de uzură – apare atunci când oamenii renunță la jobul pe care îl aveau și își dau demisia după ce au trecut printr-o perioadă în care mediul lor de muncă a fost constant o sursă de stres intens sau care produce recompense neglijabile sau insatisfăcătoare.

Cauze

Există șase cauze principale ale apariției sindromului de burnout:

Volumul de muncă

Când aveți un volum de muncă ce se potrivește cu capacitatea dumneavoastră, vă puteți duce la bun sfârșit îndatoririle, aveți oportunități de odihnă și recuperare și puteți găsi timp pentru creștere și dezvoltare profesională. Când vă simțiți însă supraîncărcat cronic, aceste oportunități de a restabili echilibrul dispar.

Lipsa de control

A simți că îți lipsește automotivarea, accesul la resurse și la puterea de decizie asupra unor aspecte care îți afectează viața profesională – toate acestea pot afecta bunăstarea.

Recompensa

Dacă recompensele extrinseci și intrinseci de la locul de muncă nu corespund cu cantitatea de efort și timpul depus, probabil veți simți că investiția nu merită și că nu sunteți apreciat corespunzător.

Comunitatea

În multe cazuri, nu vă puteți alege colegii și șefii, iar atmosfera de la locul de muncă își poate pune amprenta asupra stării de spirit.

Corectitudine

Puteți simți că nu primiți un tratament corect și echilibrat, că nu sunteți recunoscut pentru contribuția la locul de muncă. Lipsa de corectitudine poate exacerba epuizarea.

Nepotrivirea valorilor

Dacă prețuiți foarte mult ceva ce compania nu apreciază, motivația de a lucra și a persevera poate scădea semnificativ.

Burnout-ul nu înseamnă doar oboseală. Burnout-ul este o problemă care vizează mai multe aspecte și care necesită, în consecință, mai multe soluții.

Cum se manifestă sindromul burnout și cum ne putem trata

Sindromul burnout reprezintă o stare de epuizare fizică, psihică și emoțională produsă de stresul prelungit, în general la locul de muncă, fiind o consecință a dezechilibrului dintre cerințe, resurse și gradul de satisfacție profesională.

În prezent se consideră că sindromul burnout nu se restrânge la anumite categorii profesionale, ci poate afecta orice persoană expusă la un stres de lungă durată. Apare la angajații din orice domeniu, însă este cel mai răspândit în domeniul medical, mai ales la începutul carierei și chiar la studenții la medicină. Totodată, în ultimii ani sindromul a fost identificat și la oameni din asigurări, oameni din domeniul bancar, persoane care lucrează în corporații pe outsourcing, oameni din industria de marcom, profesori, asistenți sociali, terapeuți, avocați, jurnaliști.

Sindromul burnout poate crește riscul de depresie. Există simptome comune celor două afecțiuni și este foarte importantă distincția între ele. Burnout-ul este cauzat de o activitate stresantă prelungită, pe când depresia are o etiopatogenie complexă. Gândurile negative din depresie nu se rezumă la domeniul profesional ci invadează fiecare aspect al vieții.

Ambele par să fie rezultatul neadaptării la stresul prelungit. În sindromul oboselii cronice sunt afectate mecanismele răspunsului la stres, în special funcționarea axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale. Stresul duce la creșterea cortizolului și a activității axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale, dar în cazul stresului cronic apare un mecanism adaptativ prin care valorile cortizolului tind să fie mai scăzute decât în mod normal și apare hipofuncția axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale.

Te-ar putea interesa: Doppelherz Aktiv Coenzima Q10 Extra + Magneziu

Prevenția și tratamentul sindromului de burnout se fac utilizând programe speciale de asistare ale angajaților, training-uri de gestionare ale stresului și intervenții punctuale care se adresează situațiilor specifice fiecărui caz în parte. Măsurile de prevenție utilizate cu succes în cazul sindromului de burnout sunt reprezentate de:

• Setarea limitelor și a obiectivelor realiste, evitarea suprasolicitării acasă și a stresului profesional.
• Prioritizarea activităților importante.
• Alocarea de timp suficient pentru odihnă și practicarea activităților relaxante în mod regulat.
• Adoptarea unui regim alimentar sănătos.
• Angajarea într-un proces terapeutic specific; foarte importantă în tratarea sindromului de burnout este terapia cognitiv-comportamentală care diminuează simptomele pacienților prin schimbarea modului de gândire și de abordare al situațiilor în prezența factorilor de stres cronici.

Printre cele mai neînţelese elemente din alimente sunt fibrele. O lungă perioadă de timp au fost considerate ca dăunătoare, pentru că lviataegau elemente minerale şi nu le lăsau să se absoarbă eficient. Singurul lor efect bun părea să fie combaterea constipaţiei. Între timp, studii aprofundate au arătat că aportul zilnic de fibre este o condiţie pentru o viaţă sănătoasă.

Ce sunt fibrele alimentare?

Fibrele alimentare fac parte din categoria carbohidraților. La fel ca amidonul, fibrele sunt compuse din sute de molecule de glucoză, dar nu pot fi digerate de către enzimele digestive pentru a furniza energie organismului. Fibrele sunt clasificate în două categorii: solubile și insolubile. Fibrele solubile te fac să simți o senzație de sațietate și te ajută să controlezi cantitatea de mâncare pe care o consumi. Fibrele insolubile te ajută să ai un tract digestiv sănătos. Găsești fibrele în alimentele de origine vegetală: cereale integrale, fructe, legume, semințe și leguminoase.

Fibrele sunt definite în mod diferit şi nu este uşor să descriem complet într-o frază toate substanţele care se califică pentru această denumire. În principiu, fibrele alimentare sunt carbohidraţi (glucide) care nu pot fi digeraţi de enzimele digestive ale organismului uman. Ele pot fi totuşi digerate de enzimele bacteriilor din colonul uman.

Te-ar putea interesa: MSM 750mg

De ce sunt importante fibrele alimentare?

Cu toate că nu sunt nutrienți care furnizează energie, fibrele au roluri funcționale importante, fiind esențiale în alimentația  zilnică. Ce roluri importante au fibrele în organism?

• Contribuie la buna funcționare a tractului digestiv
• Ajută la menținerea unui nivel constant de energie după mesele principale
• Contribuie la menținerea unor nivele normale ale colesterolului și glicemiei
• Oferă o mai mare senzație de sațietate după mese
• Contribuie la atingerea sau menținerea unei greutăți corporale ideale

Care sunt beneficiile alimentației bogate în fibre?

1. Unele afecțiuni ale colonului, manifestate în principal prin constipație, pot fi influențate favorabil prin aport crescut de fibre, atât solubile, cât mai ales insolubile. Fibrele insolubile cresc capacitatea de retenționare a apei la nivelul colonului, scăzând astfel timpul tranzitului intestinal.
2. Există studii care arată că lipsa fibrelor din alimentație poate fi unul dintre factorii implicați în apariția cancerului de colon.
3. Funcționând ca un adevărat burete, fibrele pot fi implicate în absorbția unor substanțe toxice sau cu potențial carcinogen.
4. Fibrele pot avea efect hipolipemiant, prin mai multe mecanisme: fie prin scăderea absorbției de grăsimi alimentare, fie blocând sinteza colesterolului de către ficat sau prin excreția acizilor biliari derivați din colesterol.
5. Fibrele solubile exercită un efect hipoglicemiant prin scăderea absorbției glucidelor și întârzierea evacuării gastrice. Producând sațietate precoce ajută în reducerea aportului alimentar, fiind recomandate în dietele hipocalorice.

Rolul fibrelor în prevenirea și controlul anumitor afecțiuni

De-a lungul timpului, numeroase studii științifice au corelat consumul de fibre alimentare cu o serie de efecte pozitive în prevenirea și reducerea simptomelor anumitor afecțiuni.

Spre exemplu, prin faptul că echilibrează nivelul de glucoză din sânge, fibrele alimentare reduc riscul de apariție a diabetului de tip și a bolilor cardio-vasculare. Studiile arată și că o dietă bogată în fibre poate reduce riscul de apariție a cancerului de sân cu . De asemenea, alte cercetări au demonstrat că un consum adecvat de fibre poate reduce riscul de cancer colorectal și poate crește durata de viață .

Este recomandat ca fibrele să facă parte din dieta persoanelor care se confruntă cu afecțiuni gastro-intestinale, precum hernie hiatală, reflux gastro-esofagian, ulcer colorectal sau hemoroizi, deoarece acești compuși au un impact pozitiv la nivel gastro-intestinal.

Alimente bogate în fibre

Majoritatea fructelor, legumelor și leguminoaselor conțin ambele tipuri de fibre. Coaja și straturile exterioare mai dure sunt bogate în fibre insolubile, pe când pulpa și miezul sunt bogate în fibre solubile. Majoritatea cerealelor conțin preponderent fibre insolubile, cu excepția fulgilor de ovăz care au un conținut mai mare de fibre solubile. Fibrele insolubile rețin apă și se transformă în gel în timpul digestiei. De asemenea, încetinesc digestia și absorbția nutrienților din stomac și intestine.

Exemple de alimente bogate in fibre solubile:

• fulgi de ovăz;
• fasole;
• linte;
• mazăre;
• citrice;
• mere;
• căpșuni;
• pere;
• morcovi;
• castraveți;
• țelină.

Fibre insolubile – ajută la accelerarea tranzitului intestinal.

Exemple de alimente bogate în fibre insolubile:

• cereale integrale și produse din cereale integrale;
• orez brun;
• varză;
• broccoli;
• nuci și semințe (mai ales semințele de in).

Sfaturi ca să adaugi mai multe fibre în alimentația ta:

• servește fructele și legumele cu tot cu coajă — de cele mai multe ori stratul lor exterior este cel mai bogat în fibre;
• în loc să bei suc de fructe consumă fructele întregi pentru că astfel te bucuri de mai multe fibre;
• încurajează-ți întreaga familie să consume pâine și cereale integrale;
• atunci când prepari paste optează pentru paste integrale sau înlocuiește-le cu orez brun sau bulgur;
• adaugă semințe (de in, de susan) sau fulgi de ovăz în mâncărurile tale: în iaurt la micul dejun, în pâinea pe care o prepari acasă, în deserturi sau salate;
• folosește cât mai multe legume ca piure sau bază pentru tocănițe sau sosuri;
• metodă bună de a introduce fibrele în meniul familiei tale este să prepari gustări din fructe și legume crude pe timpul zilei. Le poți tăia în forme cât mai variante și jucăușe pentru a fi consumate cu mai multă plăcere chiar și de către cei mofturoși.

Te-ar putea interesa: L-Arginine 1000mg

Care este porția recomandată de fibre?

Cantitatea de fibre pe care este bine să o consumi zilnic este de aproximativ 25g, cantitate care poate varia în funcție de necesarul tău caloric. Vestea bună este că va fi destul de ușor să consumi fibre ca să ajungi să te bucuri de toate beneficiile lor. Încearcă să consumi cel puțin trei porții de cereale integrale și derivate (pâine, paste, orez brun, cereale de mic dejun), fructe și legume din belșug în fiecare zi pentru un efect garantat.

Viroza respiratorie sau răceala este o boală infecțioasă virală a căii respiratorii superioare ce afectează îndeosebi rino-faringele.

Virusurile reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze de producere a infecţiilor la om. Se estimează că există un număr de peste 400 de virusuri distincte care infectează specia umană, iar spectrul manifestărilor clinice, epidemiologice şi patogenice descrise în urma infecţiilor virale este foarte extins. Infecțiile virale afectează cel mai frecvent frecvent tractul respirator superior sau inferior. Severitatea bolii respiratorii virale variază foarte mult, boala severă fiind cel mai probabil acutizată la pacienții mai în vârstă și la sugari.

Te-ar putea interesa: Polygemma 5 – Cavitate Bucală și Gât

Tipuri de viroze respiratorii

Răceală

Termenul de răceală definește infecțiile ce pot fi cauzate de peste 200 de virusuri diferite, care provoacă simptome similare. Acestea pot apărea la orice vârstă, pot avea manifestări variate și se transmit prin contact direct cu secrețiile respiratorii (salivă sau mucus).

În general, răcelile pot trece de la sine și durează în jur de 10 zile, însă tusea poate persista până la 3 săptămâni. Însă, există riscul ca acestea să cauzeze complicații precum infecții ale urechilor, ochilor și sinusurilor, dar și pneumonie.

Epiglotită

Epiglotita este inflamația epiglotei, acea porțiune mobilă din partea superioară a traheei, care se află la baza limbii. Această afecțiune este mai gravă deoarece, dacă epiglota se inflamează și se umflă, aceasta poate bloca traheea, iar respirația poate fi îngreunată.

Principalele simptome ale epiglotitei includ dificultăți de respirație și de înghițire, febră și durere puternică în gât. Dacă ai de-a face cu astfel de simptome, mergi imediat la medic pentru a putea primi îngrijiri medicale imediate.

Laringită

Laringita reprezintă inflamația laringelui și vine cu un simptom principal, și anume modificarea vocii. Există posibilitatea fie să răgușești, fie să poți vorbi doar foarte încet, însă este posibil și să îți pierzi vocea complet. Alte potențiale simptome includ febră, dificultăți de înghițire și dureri în gât.

Faringită

Faringita reprezintă infecția faringelui și este caracterizată în primul rând de durere în gât. Durerea poate apărea și din cauza unei infecții bacteriene, provocate de bacterii din grupul Streptococcus, însă acestea nu intră în categoria virozelor și apar cu precădere la copiii cu vârste între 5 și 15 ani.

Simptomele faringitei pot include durerea puternică în gât, dificultăți de înghițire și vorbire, durere de ureche, ganglioni limfatici inflamați în zona gâtului și amigdale umflate. Dacă ai astfel de simptome, medicul poate recomanda și realizarea unui exsudat faringian, pentru a stabili dacă infecția este de natură bacteriană sau nu.

Sinuzită

Sinuzita este infecția sinusurilor, care sunt niște spații goale aflate în spatele oaselor feței, localizate în zona obrajilor, în spatele frunții și a sprâncenelor, de o parte și de alta a nasului, dar și în spatele sau, imediat în fața creierului.

Virusurile afectează de multe ori sinusurile, cauzând inflamația lor. Drept rezultat, pot apărea următoarele simptome: secreții nazale verzi, scurgerea acestora din interiorul nasului către gât, congestie nazală, durere în momentul apăsării în zona oaselor faciale, respirație urât mirositoare, tuse, stări de oboseală, febră și dureri de cap.

Rolul farmacistului în terapia virozelor respiratorii

Farmaciştii pot juca un rol vital în perioada virozelor respiratorii, în domeniile distribuţiei medicamentelor, informării asupra prescrierilor medicamentoase şi îngrijirii directe a pacientului. Munca în echipă, în colaborare și comunicarea strânsă sunt cheia succesului. Farmaciştii trebuie să fie proactivi şi să-şi asume un rol de lider în asumarea responsabilităţilor legate de farmacie.

Farmaciştii se află într-o poziţie-cheie pentru asigurarea unei conlucrări active cu personalul medical şi cu furnizorii de servicii medicale în scopul alegerii celui mai potrivit tratament antiviral pentru un pacient infectat cu un virus respirator. Totodată, ei se asigură că sunt respectate măsurile adecvate de control al infecțiilor şi pot oferi recomandări pentru măsuri eficiente de prevenire a răspândirii infecției.

Managementul farmacologic în  terapia virozelor respiratorii constă, în primul rând, în ameliorarea simptomatică a simptomelor prezente. Alegerea produsului trebuie să se bazeze pe preferințele pacientului, pe simptomele prezentării și pe considerente clinice, cum ar fi contraindicațiile și potențialele interacțiuni medicament-medicament.

Așteptările pacienților cu privire la produsele fără prescripție medicală pentru gestionarea răcelii comune și a simptomelor asociate pot fi mari, iar farmaciștii îi pot educa pe aceștia cu privire la efectele așteptate ale oricăror medicamente fără prescripție medicală (inclusiv medicamentele complementare și alternative) și pot comenta cu privire la dovezi limitate care susțin utilizarea lor.

Farmacistul are un rol esențial în gestionarea virozelor respiratorii, care sunt afecțiuni virale comune care afectează sistemul respirator. Rolul farmacistului în prevenirea și tratamentul acestor infecții respiratorii este crucial pentru a menține sănătatea și bunăstarea pacienților.

În primul rând, farmacistul poate juca un rol important în educația pacienților cu privire la măsurile de prevenire a răspândirii infecțiilor respiratorii, inclusiv spălarea frecventă a mâinilor, evitarea contactului cu persoanele bolnave și purtarea măștilor de protecție. Farmacistul poate recomanda și alte produse, cum ar fi soluțiile dezinfectante pentru suprafețe și obiecte, care pot ajuta la prevenirea răspândirii virusurilor.

De asemenea, farmacistul poate furniza pacienților informații cu privire la simptomele virozelor respiratorii și să-i îndrume către medic pentru diagnostic și tratament adecvat. Deși virozele respiratorii sunt de obicei autolimitante și se vindecă singure, în unele cazuri, pot fi necesare medicamente antivirale sau tratamente simptomatice pentru a ajuta la gestionarea simptomelor. Farmacistul poate oferi recomandări cu privire la alegerea celor mai potrivite medicamente, împreună cu informații cu privire la doze și posibile efecte secundare.

Farmacistul poate, de asemenea, să-i îndrume pe pacienți către produsele over-the-counter (OTC) care pot ajuta la ameliorarea simptomelor virozelor respiratorii. De exemplu, medicamentele care conțin acetaminofen sau ibuprofen pot ajuta la reducerea febrei și a durerii în gât, iar antihistaminicele pot ajuta la reducerea congestiei nazale. Farmacistul poate oferi sfaturi cu privire la alegerea celor mai potrivite produse OTC și la utilizarea corectă a acestora.

În plus, farmacistul poate colabora cu medicii și alte cadre medicale pentru a monitoriza evoluția pacienților cu viroze respiratorii și a ajuta la prevenirea complicațiilor. Farmacistul poate, de asemenea, să-i ajute pe pacienți să-și monitorizeze starea de sănătate și să identifice semnele de agravare a simptomelor, precum și să le furnizeze informații cu privire la momentul potrivit pentru a căuta ajutor medical suplimentar.

Te-ar putea interesa: Fiorda-pastile gumate pentru gât

În concluzie, farmacistul joacă un rol crucial în gestionarea virozelor respiratorii prin furnizarea de informații cu privire la prevenirea și tratamentul acestora, îndrumarea pacienților către medic, furnizarea de recomandări cu privire la medicamente și produse OTC, monitorizarea evoluției stării de sănătate a pacienților și colaborarea cu medicii și alte cadre medicale pentru prevenirea complicațiilor. Prin urmare, farmacistul este un partener important în eforturile de a menține sănătatea și bunăstarea pacienților cu viroze respiratorii.

Farmaciştii în exerciţiu ar trebui să caute, de asemenea, oportunităţi de dezvoltare profesională continuă. Acestea trebuie să le permită să îşi dezvolte constant cunoștințele și abilitățile în acest domeniu, deoarece încrederea lor în furnizarea de servicii este un marker esențial în rândul pacienților.

Probabil că știți că obiceiurile proaste de somn sunt dăunătoare pentru sănătatea și bunăstarea dumneavoastră. Dar știați că dormitul în momentul nepotrivit al zilei poate face la fel de mult rău?

Cronobiologia este studiul ritmurilor circadiene ale organismului și sugerează că programul zilnic în care facem lucruri precum mâncatul și exercițiile fizice – și mai ales când mergem la culcare și când suntem expuși la lumină – poate juca un rol vital în funcționarea zilnică a organismului și, în cele din urmă, poate avea legătură cu apariția unor afecțiuni pe termen lung, cum ar fi diabetul sau cancerul.

Bioritmul reprezintă procesul prin care organismul uman se adaptează la ciclicitatea zi-noapte. Acesta are la bază două sisteme ale corpului uman: homeostaza somn/veghe, ce determină nevoia de somn, atunci când organismul este obosit şi pe cea de trezire, atunci când acesta s-a odihnit suficient, dar şi ritmul circadian în care ochii transmit creierului informaţii despre nivelul de lumină sau întuneric, iar acesta începe sau sistează producţia de melatonină, hormonul somnului.

Cercetările au identificat, de exemplu, că anumite gene sunt legate de faptul că o persoană are sau nu un ritm circadian mai devreme sau mai târziu (dacă este o persoană matinală sau o “bufniță de noapte”). Unele persoane se pot afla chiar la mijloc, iar altele pot avea tendința de a înclina în mod natural spre un capăt sau altul al spectrului: “bufnițe de noapte” și persoane matinale. Alții pot avea bioritmul dereglat din cauza altor factori, cum ar fi un program de lucru pe timp de noapte sau o afecțiune a somnului precum insomnia.

Te-ar putea interesa: Nervocalmin Somn Ușor cu Valeriană

Dereglarea bioritmului

O multitudine de factori produce dezechilibrul acestui sistem sensibil de gestionare a ceasului interior: trecerea la ora de vară sau la cea de iarnă, zborurile cu avionul şi schimbarea fusului orar, munca în schimburi sau munca de noapte, vârsta (timpul de somn scade pe măsură ce înaintăm în vârstă, iar în cazul adolescenţilor creierul acestora începe eliberarea de melatonină mai târziu în noapte), medicamente şi boli neuronale degenerative.

Schimbarea orei, de două ori pe an, chiar dacă pare ceva obişnuit, perturbă bioritmul în mod similar cu trecerea în alt fus orar. Organismul are nevoie chiar şi de câteva săptămâni pentru a se acomoda cu noul orar. De aceea, s-a constatat că, în urma trecerii de la ora de iarnă la cea de vară, mulți oameni suferă de iritabilitate, deprivare de somn, epuizare diurnӑ și scăderea imunităţii.

Ceasul principal își ia indicațiile de la luminozitatea sau întunericul la care suntem expuși (faptul că aceste celule trăiesc în apropierea ochilor nu este o coincidență – celulele primesc informații directe de la ochi). Iar ceasul principal coordonează celelalte ceasuri ale organismului prin reglarea unor lucruri precum temperatura corpului și nivelul hormonilor, care, la rândul lor, declanșează ceasurile moleculare din celulele individuale.

Tipurile de bioritm

Bioritmul variază de la o persoană la alta, în funcție de diverși factori precum vârsta, sex, genetică și stilul de viață. Este important să ne înțelegem bioritmul propriu pentru a ne putea adapta programul zilnic și a lua decizii informate legate de sănătate și bunăstare. Aceștia pot fi împărțiți în trei tipuri principale: fizic, emoțional și intelectual:

Bioritm fizic

Bioritmul fizic se referă la nivelul de energie, rezistență și vitalitate a organismului. Ciclul bioritmului fizic durează circa 23 de zile și se manifestă prin perioade de creștere și scădere a energiei. În perioadele de creștere, este mai potrivit să programăm activități fizice intense, în timp ce în perioadele de scădere, este mai bine să optăm pentru activități mai lente și relaxante.

Bioritm emoțional

Bioritmul emoțional se referă la starea de spirit, sensibilitate și relațiile interpersonale. Ciclul bioritmului emoțional durează aproximativ 28 de zile și se manifestă prin perioade de creștere și scădere a sensibilității și stării de spirit. În perioadele de creștere, este mai ușor să ne conectăm cu ceilalți și să avem relații pozitive, în timp ce în perioadele de scădere, putem fi mai sensibili și mai vulnerabili.

Bioritm intelectual

Bioritmul intelectual se referă la nivelul de concentrare, creativitate și abilitatea de a lua decizii. Ciclul bioritmului intelectual durează circa 33 de zile și se manifestă prin perioade de creștere și scădere a abilității de a gândi clar și de a lua decizii. În perioadele de creștere, suntem mai productivi și mai creativi, în timp ce în perioadele de scădere, putem fi mai confuzi și mai puțin eficienți.

Cum să-ți schimbi programul de somn

Este posibil ca oamenii să dorească să își schimbe bioritmul și ciclurile de somn-veghe din diferite motive. Unii au nevoie de ajustări după ce au început un loc de muncă care le cere să lucreze până târziu în noapte sau dimineața devreme.

Genele sau nopțile târzii în care lucrați în tura de noapte vă pot înclina ritmul circadian într-un fel sau altul. Unele metode de a vă schimba programul de somn sunt mai puțin eficiente decât altele. Consumul de alcool este un exemplu de strategie mai puțin eficientă. Alcoolul este un deprimant al sistemului nervos central care induce senzația de somnolență după ce este consumat, așa că mulți oameni beau pentru a se simți mai obosiți și mai relaxați înainte de culcare. Cu toate acestea, alcoolul scade, de asemenea, calitatea și durata somnului, ceea ce face ca somnul să fie agitat și deloc odihnitor.

Medicamentele pentru somn sunt, de asemenea, discutabile ca strategii pe termen lung. Atunci când sunt prescrise în mod corespunzător, unele medicamente vă pot ajuta să vă acomodați la un nou program de somn sau să treceți printr-o perioadă semnificativ de stres care vă afectează somnul. Cu toate acestea, somniferele sunt o soluție temporară și nu vă vor modifica ceasul circadian. În plus, unele medicamente pentru somn vă pot lăsa o senzație de somnolență atunci când vă treziți.

Pentru a vă modifica în mod eficient bioritmul, vă recomandăm următoarele tehnici:

Treziți-vă în fiecare zi la aceeași oră: Menținerea unui program de somn regulat vă va ajuta să vă resetați ritmul circadian. Culcându-vă și trezindu-vă la aceeași oră în fiecare zi, corpul dumneavoastră va învăța să se adapteze la noul ritm. Chiar dacă nu reușiți să adormiți la ora dorită, asigurați-vă că setați o alarmă și treziți-vă oricum la ora stabilită. Acest lucru vă va menține pe drumul cel bun.

Terapia cu lumină puternică: Expunerea la lumini artificiale puternice poate reorienta ritmul circadian destul de eficient. Expunerea temporizată funcționează deosebit de bine pentru lucrătorii în schimburi sau pentru cei ale căror programe de lucru includ ore târzii de noapte și/sau dimineața devreme. Sunt disponibile diferite dispozitive de terapie cu lumină, inclusiv cutii de lumină, lămpi de birou și simulatoare de răsărit de soare. Înainte de a achiziționa unul dintre aceste dispozitive, ar trebui să discutați cu un medic acreditat în domeniul medicinei somnului despre nivelul de expunere la lumină și momentele din zi pentru expunere care sunt cele mai potrivite pentru sincronizarea ritmului dvs. circadian particular.

Suplimente de melatonină: Pe lângă hormonul natural produs în glanda pineală, melatonina este disponibilă și sub formă de supliment. Suplimentele de melatonină nu au fost dezvoltate pentru a trata insomnia, ci mai degrabă pentru a ajuta la reprogramarea ritmurilor circadiene atunci când sunt programate corect. Administrarea de suplimente de melatonină fără prescripție medicală și cu prescripție medicală vă poate ajuta să vă treziți și să vă culcați la ore diferite în timpul zilei. O doză standard de melatonină este de 0,5 miligrame, iar suplimentele trebuie luate cu câteva ore înainte de culcare, sub instrucțiunile și în grija unui specialist în somn. Consultați-vă întotdeauna cu medicul dumneavoastră înainte de a lua orice fel de suplimente.

Diferite ore de masă: Ritmurile circadiene reglează momentul în care ne este foame și modul în care digerăm alimentele. Unele studii au descoperit că devansarea sau întârzierea meselor poate modifica modul în care ritmul circadian reglează aceste procese, făcându-vă să vă simțiți alert și obosit la ore diferite de cele cu care v-ați obișnuit.

Faceți exerciții fizice: Exercițiile fizice și somnul împărtășesc o relație oarecum simbiotică. Exercițiile fizice adecvate pot îmbunătăți calitatea și durata somnului, în timp ce un ciclu sănătos de somn-veghe asigură mai multă forță și rezistență atunci când faceți exerciții fizice. Cu toate acestea, exercițiile fizice sunt, de asemenea, stimulante dacă vă antrenați prea aproape de ora de culcare. Dacă vă dați seama că nu dormiți suficient noaptea și doriți să vă reorientați ritmul circadian, încercați să încorporați exerciții fizice regulate în rutina dumneavoastră. Dar, ca în cazul tuturor lucrurilor legate de ritmul circadian, sincronizarea este importantă, așa că nu faceți exerciții fizice la mai puțin de 1-2 ore înainte de ora de culcare.

Cofeină: Ca stimulent energetic pe termen scurt, cofeina poate fi un remediu foarte eficient – deși temporar – pentru cei care lucrează în schimburi, pentru cei care călătoresc cu jet-lag și pentru alte persoane care se confruntă cu stări de amețeală. De asemenea, cafeina are un timp de înjumătățire de 5 ore la un adult sănătos, ceea ce înseamnă că este nevoie în medie de 5 ore pentru ca organismul să elimine jumătate din cantitatea de cafeină consumată. Pentru cele mai bune rezultate, consumați o cantitate moderată de cofeină în primele câteva ore când sunteți treaz, dar opriți consumul cu cel puțin 5-7 ore înainte de culcare. dacă doriți să vă schimbați programul de somn, consultați-vă cu medicul dumneavoastră sau cu un alt medic acreditat cu privire la cele mai sigure și mai sănătoase măsuri potrivite pentru obiectivele dvs. circadiene particulare.

Te-ar putea interesa: Calmogen Plant

Cele mai multe tulburări de somn cu ritm circadian sunt diagnosticate după ce pacienții prezintă simptome timp de cel puțin trei luni. Deși fiecare afecțiune de mai sus necesită un diagnostic specific, multe dintre ele pot fi tratate de specialiștii în somn cu măsurile pe care le-am descris mai sus, cum ar fi terapia de expunere la lumină și suplimentele de melatonină. Îmbunătățirea igienei somnului și respectarea unui program consistent de culcare pot fi, de asemenea, eficiente. Dacă nu sunt tratate, aceste tulburări pot avea un impact negativ asupra performanțelor dumneavoastră fizice, cognitive, profesionale și sociale.

Când vorbim despre alimentație ne gândim automat la siluetă sau la sănătate. Dar te-ai gândit vreodată că felul în care mănânci îți influențează starea de spirit?

Conexiunea dintre sănătatea mentală și alimentație este o temă de interes mai ales în ultimii ani și este subiectul unor numeroase cercetări științifice.

Nevoile organismului nostru sunt diferite în timpul verii față de cele pe care le avem atunci când temperaturile de afară sunt scăzute. Dacă iarna trebuie să ne alimentăm corespunzător pentru a rezista temperaturilor scăzute, vara este necesar să prevenim letargia provocată de căldura excesivă, deshidratarea și să ne protejăm împotriva arsurilor provocate de razele UV.

Alimentația sănătoasă ne este și de această dată un aliat de folos pentru menținerea sănătății și a stării de bine.

Te-ar putea interesa: Vitamax, Q10

Posibile conexiuni între nutriție și starea de spirit

Nutrienți cheie

O alimentație haotică ce conține în mare parte doar produse procesate, rafinate poate duce la deficiențe de vitamine și minerale. Nivele scăzute de zinc, fier, complexul de vitamine B, magneziu, vitamina D, acizii grași Omega 3 au fost asociate cu lipsa de energie și depresie. Fiecare nutrient are un rol în organismul nostru, ai bineînțeles că influențează și starea de spirit.

Conexiunea intestin-creier – o relație bidirecțională

Rolul microbiomului intestinal are influențe impresionante asupra sănătății noastre. Acest subiect abia acum începe să prindă contur în concluziile studiilor din ultimii ani și cercetarea este abia la început în acest domeniu.

Neurotransmițătorii implicați în depresie și fericire, cum ar fi serotonina, se găsesc și în intestin; 90% din serotonina este produsă în tractul digestiv și nu în creier. Multe antidepresive acționează prin creșterea nivelelor de serotonina. Oamenii de știință au descoperit că bacteriile intestinale produc mulți alți neurotransmițători, cum ar fi dopamina, norepinefrina, acetilcolina, care sunt critici pentru starea de spirit, anxietate, concentrare, recompensă și motivație. Microbiomul intestinal poate provoca modificări în modul în care reacționează creierul nostru.

Ești ceea ce mănânci

Și nu este doar o expresie clișeică, corpul nostru este asemenea unei mașini și are nevoie de combustibil (alimente) de calitate pentru a funcționa la cote maxime.

Ce alimente ar trebui să consumăm pentru a ne susține sănătatea psihicului?

Înainte de a nominaliza tipurile de alimente ce conțin nutrienți cheie pentru sănătatea noastră emoțională, este necesar să știm că avem nevoie de un program alimentar organizat în fiecare zi.

Ordinea alimentară este importantă, pentru că organismul are nevoie să fie hrănit prin mese organizate de-a lungul zilei și adaptate programului pe care îl avem.

Grăsimi sănătoase – peștele gras, cum ar fi exemplul somonului sau scrumbiei, conține cantități mari de acizi grași Omega 3.

Ciocolata neagră – este bogată în mulți compuși care stimulează starea de spirit. Și lăsând deoparte substanțele chimice care provoacă reacții implicate în comportamentul nostru, ciocolata este un produs care, prin gust și textură, ne aduce clar bucurie. Atentie doar la calitatea ei și la cantitate.

Probioticele – murăturile cu sare sau kefirul sunt produse fermentate. Procesul de fermentație permite bacteriilor vii să transforme zaharurile în alcool și acizi. În timpul acestui proces, sunt create probioticele. Aceste microorganisme vii susțin existența și creșterea bacteriilor sănătoase din intestin, iar sănătatea microbiomului influențează starea noastră psihică.

Nucile – sunt surse excelente de zinc și seleniu, minerale implicate în buna funcționare a creierului nostru.

Apa

Vara simțim nevoia mai tare de a bea lichide. Alege apa în detrimentul sucurilor (chiar și naturale) sau a altor băuturi. Pentru un plus de antioxidanți adaugă în apă plante aromatice, de exemplu mentă, lămâie, castraveți sau alte fructe ce îmbunătățesc gustul.

Vara, piețele locale abundă în fructe, legume, plante aromatice cultivate în țara noastră. Să consumi alimente produse în zona ta, să încurajezi producția agriculturii locale sustenabile

Nu există un singur aliment care ne poate asigura o stare mai bună psihică, însă un stil de viață sănătos poate fi un aliat de nădejde în susținerea sănătății.

Te-ar putea interesa: Doppelherz Aktiv Omega-3 pentru copii

Pe lângă hidratare, meniurile sănătoase de vară ne pot oferi și energie și vitalitate. Alimentele proaspete și neprocesate, precum fructele și legumele, sunt surse excelente de carbohidrați complecși și fibre, care eliberează energie în mod treptat și susțin nivelul de zahăr din sânge. Aceasta poate ajuta la menținerea unei stări de alertă și a capacității de concentrare pe parcursul zilei, fără a experimenta scăderi bruste de energie. În plus, nutrienții din meniurile sănătoase pot sprijini funcționarea sistemului cardiovascular și a sistemului nervos, contribuind astfel la o senzație generală de vitalitate și bine.

În concluzie, urmarea meniurilor sănătoase pe timpul verii este benefică pentru că ne ajută să ne adaptăm la cerințele specifice ale acestui sezon și să ne susținem organismul în fața provocărilor climatice. Prin furnizarea nutrienților potriviți și a hidratării adecvate, putem experimenta o stare de bine îmbunătățită, o energie constantă și o sănătate mai bună în timpul zilelor călduroase de vară.

Temperaturile extrem de ridicate pot avea un impact semnificativ asupra venelor și circulației sangvine în întregul organism și este esențial să luăm măsuri de prevenție pentru a proteja sănătatea venelor noastre. La temperaturi ridicate, vasele de sânge tind să se dilate, ceea ce duce la o creștere a volumului de sânge acumulat în acestea, exercitând o presiune suplimentară asupra sistemului venos. Aceasta poate provoca disconfort și umflături la nivelul picioarelor, mai ales în zona gleznelor și gambelor, manifestări ale insuficienței venoase. În plus, temperaturile mari pot contribui la apariția și agravarea varicelor, care sunt vene dilatate și vizibile, în special la nivelul picioarelor.

Fenomenul vasodilatației, adică mărirea dimensiunii vaselor de sânge, este unul dintre motivele principale pentru aceste efecte. Vasele se măresc în timpul temperaturilor ridicate pentru a ajuta corpul să se răcească, facilitând fluxul de sânge către piele. Cu toate acestea, această adaptare la căldură poate agrava simptomele insuficienței venoase prin creșterea volumului de sânge acumulat în vene.

Iată cum influențează temperaturile mari circulația sangvină și de ce trebuie să luăm măsuri din timp, pentru a o proteja sănătatea venelor.

Te-ar putea interesa: Doppelherz Aktiv Păr Forte

Dilatarea venelor

La temperaturi ridicate, vasele de sânge au tendința de a se dilata. Acestea se lărgesc pentru a permite fluxului de sânge să circule prin ele. Dilatarea venelor poate duce însă la o creștere a volumului de sânge acumulat în acestea, punând o presiune suplimentară asupra sistemului venos.

Disconfort și umflături

Din cauza dilatării venelor și acumulării de sânge, puteți resimți disconfort și umflături la nivelul picioarelor, în special la nivelul gleznelor și gambelor. Aceasta poate fi o manifestare a insuficienței venoase, o afecțiune în care venele nu pot transporta eficient sângele înapoi către inimă.

Varicele

Temperaturile ridicate pot contribui la apariția și agravarea varicelor. Varicele sunt vene dilatate și vizibile care apar, de obicei, la nivelul picioarelor. Acestea pot fi rezultatul slăbirii valvei venoase, care ar trebui să prevină refluxul sângelui în venele superficiale. La temperaturi calde, dilatarea venelor poate agrava problema varicelor.

Venele se măresc, ajutând corpul să se răcească, stimulând fluxul de sânge către piele. Problema este că se agravează simptomele insuficienței venoase prin creșterea volumului de sânge pe măsură ce se adaptează la căldură.

Risc crescut de tromboză venoasă profundă (TVP)

În sezonul cald, unele persoane pot petrece mai mult timp în repaus sau în poziții sedentare, din cauza căldurii excesive. Acest lucru crește riscul de dezvoltare a trombozei venoase profunde, o afecțiune reprezentată prin formarea de cheaguri de sânge în venele profunde ale membrelor inferioare. Tromboza venoasă profundă poate fi o problemă gravă de sănătate și necesită tratament medical imediat.

Deshidratarea

La temperaturi ridicate, organismul transpiră mai mult pentru a-şi regla temperatura. Transpirația excesivă poate duce la deshidratare și poate afecta circulația sangvină prin reducerea volumului total de sânge din organism.

Pentru a proteja sănătatea venelor în timpul temperaturilor ridicate, este important să:

• beți suficientă apă pentru a preveni deshidratarea;
• evitați statul prelungit în anumite poziții și mișcați-vă periodic, pentru a stimula circulația sangvină;
• purtați haine lejere și confortabile, pentru a permite o bună circulație a sângelui;
• evitați expunerea prelungită la soare și căldura excesivă, care poate agrava dilatarea venelor;
• consultați un medic în cazul în care observați simptome neobișnuite, cum ar fi umflături, dureri sau modificări ale culorii la nivelul picioarelor.

Te-ar putea interesa: Molekin Vitamina D+K

În cazul în care observăm simptome neobișnuite, cum ar fi umflături, dureri sau modificări ale culorii la nivelul picioarelor, este important să căutăm sfatul unui medic pentru evaluare și tratament adecvat. Îngrijirea corespunzătoare a sănătății venelor în timpul perioadelor cu temperaturi ridicate poate contribui semnificativ la menținerea unei circulații sangvine sănătoase și la prevenirea complicațiilor asociate cu afecțiunile venoase.

Marea este un biom care, în mod continuu, creează, susține și regenerează viața. Soarele, nămolul, algele și aerul marin au fost utilizate, încă din timpuri străvechi, în terapii de regenerare, vindecare, întinerire și înfrumusețare. Apa de mare este apa sărată care provine din oceane și mări. Este bogată în minerale esențiale, cum ar fi sodiul, potasiul, calciul, magneziul și iodul, care sunt necesare pentru o piele sănătoasă. Aceste minerale contribuie la menținerea echilibrului hidric al pielii și la funcționarea optimă a multor procese biologice.

Cunoscute și aplicate din antichitate până în zilele noastre, băile de soare sunt recomandate pentru prevenirea și vindecarea multor afecțiuni ca: rahitismul, osteoporoza, anemia, hiper-tensiunea arterială, bronșita, artrita reumatismală, depresia precum și diverse boli dermatologice. Specialiștii recomandă celor aflați la cură heliomarină, să se protejeze de razele ultraviolete care pot fi nocive pentru organism, în intervalul orar 11-16.

Te-ar putea interesa: Apă de mare

Beneficiile apei de mare

Principalul beneficiu al băii de soare este stimularea transformării provitaminei D, care se găsește în stratul superior al pielii, în calciferol (vitamina D). Calciferolul este o vitamină liposolubilă cu rol fundamental în reabsorbția și fixarea calciului în oase și dinți, de asemenea, ajută la asimilarea fosforului, fiind totodată și catalizator în transformarea fosforului organic în fosfor anorganic. Pentru a sintetiza o cantitate suficientă de vitamina D, este necesară o expunere la soare a cel puțin 40% din suprafața pielii, aproximativ 10-15 minute pe zi. Trebuie menționat faptul că o piele mai închisă la culoare necesită un timp mai mare de expunere pentru a se forma o cantitate suficientă de vitamină D. Radiațiile care acționează asupra organismului în timpul expunerii la soare sunt: radiațiile calorice, care susțin energia necesară proceselor esențiale ale organismului, radiațiile luminoase, care stimulează sistemul nervos central, și radiațiile ultraviolete, care contribuie la asimilarea calciului și a fosforului, dar și la intensificarea numărului de globule roșii și a hemoglobinei.

Unul dintre beneficiile majore ale apei de mare pentru piele este capacitatea sa de a hidrata și de a menține nivelul de hidratare al pielii. Mineralele din apă ajută la formarea unui film hidratant pe suprafața pielii, care previne evaporarea apei și menține pielea hidratată. Aceasta este o veste excelentă pentru cei cu pielea uscată sau deshidratată, deoarece apa de mare poate oferi o hidratare intensă și de lungă durată.

Apa de mare are, de asemenea, proprietăți antiinflamatorii și antibacteriene. Datorită conținutului său de minerale și săruri, poate ajuta la reducerea inflamațiilor și a roșeții pielii. De asemenea, poate ajuta la calmarea iritațiilor și a mâncărimilor, având un efect deosebit de benefic pentru persoanele cu probleme ale pielii, cum ar fi acneea, dermatita sau psoriazisul.

Un alt beneficiu al apei de mare este exfolierea naturală pe care o poate oferi pielii. Când te scufunzi în apă sărată sau aplici produse cosmetice cu apă de mare, aceasta poate ajuta la îndepărtarea celulelor moarte și a impurităților de pe suprafața pielii. Acest proces de exfoliere blândă poate face pielea mai luminoasă, mai netedă și mai fină.

Apa de mare conține, de asemenea, minerale cu proprietăți antioxidante, cum ar fi seleniul și zincul. Aceste minerale pot ajuta la neutralizarea radicalilor liberi și la protejarea pielii împotriva stresului oxidativ, care poate duce la îmbătrânire prematură și la deteriorarea celulelor pielii. Prin urmare, utilizarea apei de mare în rutina ta de îngrijire a pielii poate contribui la menținerea unui aspect tânăr și sănătos al pielii.

Te-ar putea interesa: Avene Apă Termală Spray

Întrebuințările apei de mare

Poți folosi apa de mare pentru îngrijirea pielii în mai multe moduri. Poți achiziționa produse cosmetice care conțin apă de mare, cum ar fi tonere, creme hidratante, măști sau săruri de baie.

De asemenea, poți face o baie în mare sau poți crea acasă o soluție de apă de mare diluată pentru a-ți clăti fața sau corpul după curățare. Aceste metode îți permit să beneficiezi de proprietățile apei de mare în mod direct.

Este important să menționez că, în ciuda beneficiilor sale, apa de mare poate fi puternică și sărată în concentrație, ceea ce poate cauza uneori iritații sau uscăciune excesivă a pielii. Prin urmare, este recomandat să testezi întotdeauna produsele care conțin apă de mare pe o mică porțiune de piele pentru a vedea cum reacționează pielea ta. Dacă ai pielea sensibilă sau afecțiuni cutanate severe, este întotdeauna mai bine să consulți un dermatolog înainte de a utiliza apa de mare în rutina ta de îngrijire.

În concluzie, apa de mare poate fi un aliat excelent în îngrijirea pielii, datorită capacității sale de hidratare, proprietăților antiinflamatorii, efectului exfoliant și conținutului său bogat în minerale și antioxidanți. Utilizată în mod corespunzător și în funcție de tipul tău de piele, apa de mare poate contribui la menținerea unei pielii sănătoase, hidratate și strălucitoare.

Astenie şi anemie, doi termeni pe care îi auzim frecvent, dar pe care nu multă lume ştie să-i diferenţieze.

Astenia este o stare de oboseală sau slăbiciune generală care poate fi cauzată de o varietate de factori. Apare atunci când organismul tău se simte epuizat și nu mai poate funcționa la nivelul obișnuit. Astenia poate fi de scurtă durată, cum ar fi oboseala după o activitate fizică intensă sau după o perioadă stresantă, sau poate fi cronică și să dureze mai multe săptămâni sau luni. Astenia nu este o boală, însă este un semn al multor afecţiuni acute sau cronice sau al unor efecte adverse medicamentoase. Anemia este o afecțiune în care corpul tău nu are suficiente celule roșii din sânge să transporte oxigenul în corpul tău. Apare atunci când nivelul de hemoglobină, care este o proteină din celulele roșii din sânge care transportă oxigenul, este prea scăzut. Anemia poate fi cauzată de mai multe motive și poate fi temporară sau cronică. Iar ca severitate poate fi uşoară sau severă.

Te-ar putea interesa: Doppelherz aktiv Omega 3-6-9

Simptome Comune

Deşi sunt două tablouri clinice total diferite, anemia şi astenia pot avea în comun oboseala excesivă, după cum urmează:

• oboseala regională apare într-un anumit loc al corpului, precum braţe sau picioare. Se pot asocia şi alte simptome ca spasmele musculare, tremorul sau mişcarea cu întârziere a membrelor.
• oboseala generalizată poate apărea şi poate interfera cu activităţile zilnice.

De obicei, astenia este cauzată de alte afecţiuni. Printre acestea se numără deficitul de vitamina B12, apneea de somn, infecţiile, anemia, bolile cardiovasculare, distrofia musculară, afecţiunile tiroidiene, cancerul sau afecţiunile mintale.

Tratamentul şi prevenţia asteniei

Tratamentul asteniei depinde de cauza subiacentă a simptomelor tale. În cazul în care astenia este cauzată de o afecțiune fizică, cum ar fi anemia sau hipotiroidismul, tratamentul se va concentra pe tratarea acestei afecțiuni. În cazul asteniei cauzate de stres, terapia cognitiv-comportamentală și alte terapii psihologice pot fi benefice. Modificări ale stilului de viață, cum ar fi schimbări ale dietei și programului de exerciții fizice, pot ajuta, de asemenea, la ameliorarea asteniei.

Pentru a preveni astenia, este important să menții un stil de viață sănătos, cu o dietă echilibrată și suficient de exercițiu fizic. De asemenea, este important să îți iei pauze regulate și să îți odihnești corpul și mintea, să îți gestionezi stresul și să îți păstrezi o rutină regulată de somn. În cazul în care simptomele de astenie persistă sau se agravează, este important să consulți un medic pentru evaluare și tratament adecvat.

Cauzele asteniei pot include:

• Stresul psihologic sau emoțional
• Tulburări de somn, cum ar fi insomnie sau apnee în somn
• afecțiune fizică, cum ar fi o infecție, o boală cronică, deficiențe nutriționale sau hipotiroidism
• Anumite medicamente
• Excesul de activitate fizică sau prea puțină activitate fizică
• schimbare bruscă a rutinei sau a stilului de viață

Te-ar putea interesa: Vitamax Q10

Tratamentul şi prevenţia anemiei

Tratamentul anemiei depinde de cauza subiacentă a acesteia. Tratamentul poate implica administrarea de suplimente de fier, vitamina B12 sau acid folic, terapie cu oxigen sau transfuzii de sânge. În cazul anemiei cauzate de o boală cronică, cum ar fi boala renală cronică sau cancerul, tratamentul se va concentra pe tratarea acestei afecțiuni. În cazul anemiei cauzate de o pierdere de sânge, tratamentul poate include oprirea sângerării și înlocuirea volumului de sânge pierdut.

Cauzele anemiei includ:

• Deficiențe nutriționale, cum ar fi lipsa de fier, vitamina B12 sau acid folic
• Pierderea de sânge, cum ar fi sângerări menstruale abundente, sângerări gastrointestinale sau traumatisme
• Boli cronice, cum ar fi boala renală cronică, cancerul sau boli autoimune
• Tulburări ale măduvei osoase sau cancerele măduvei osoase care produc celule sanguine anormale
• Infecții sau inflamații cronice
• Anumite medicamente

Prevenirea anemiei poate fi realizată prin menținerea unei diete echilibrate care include alimente bogate în fier, vitamina B12 și acid folic, cum ar fi carnea roșie, ouăle, legumele cu frunze verzi și fasolea. De asemenea, este important să gestionezi și să tratezi afecțiunile de sănătate care pot cauza anemie, să îți monitorizezi nivelul de hemoglobină și să urmezi instrucțiunile medicului tău. În general, anemia poate fi prevenită și tratată prin îngrijirea adecvată a sănătății și a nutriției, dar este important să consulți un medic dacă experimentezi simptome de anemie pentru a obține un diagnostic adecvat și un plan de tratament individualizat.

Cele mai multe tipuri de anemie nu pot fi prevenite. Însă puteţi evita apariţia anemiei cu deficit de fier sau vitamine prin adoptarea unei diete bogate în vitamine, minerale şi fier.

În general, formele de astenie și de anemie mai grave pot avea un impact semnificativ asupra calității vieții pe termen lung, reducând capacitățile de funcționare normală a organismului. Este important să discutați cu medicul dumneavoastră, pentru a determina cauzele exacte ale simptomelor și pentru a alege tratamentul corespunzator.

Obezitatea este o problemă de sănătate importantă, care afectează din ce în ce mai multe persoane din întreaga lume. Din păcate, această problemă este adesea însoțită de mituri și idei greșite care pot duce la discriminare și stigmatizare. În acest sens, este important să se ia în considerare faptele și informațiile corecte legate de obezitate. În continuare, vom explora câteva dintre cele mai răspândite mituri despre obezitate și vom oferi explicații pentru a ajuta la înțelegerea acestei probleme de sănătate complexe.

Obezitatea este o problemă globală, care afectează milioane de oameni, indiferent de vârstă, sex sau etnie, și poate duce la numeroase probleme de sănătate și sociale. Este important să subliniem că obezitatea este o afecțiune medicală ce poate fi tratată, dar care necesită o abordare complexă și personalizată. Este esențial să se ofere sprijin și tratament adecvat persoanelor cu obezitate și să se lucreze la prevenirea acestei probleme prin promovarea unui stil de viață sănătos și a unei alimentații echilibrate si variate.

Este important de subliniat faptul că stigmatizarea persoanelor obeze poate duce la probleme de sănătate mintala și poate împiedica accesul la servicii medicale adecvate. Obezitatea este o afecțiune complexă, care poate fi cauzată de o varietate de factori, cum ar fi moștenirea genetică, stresul sau medicația.

„Obezitatea nu afectează sănătatea”

Acesta este un mit. Există diverse afecţiuni asociate cu obezitatea. De exemplu, aceasta creşte riscul de apariţie a diabetului, hipertensiunii arteriale, bolilor cardiovasculare, osteoartritei, apneei de somn şi a anumitor tulburări mintale.

Chiar şi o scădere minoră în greutate poate aduce beneficii semnificative sănătăţii, precum normalizarea tensiunii arteriale, scăderea colesterolului şi a zahărului din sânge. Mai mult, pierderea kilogramelor în plus poate scădea semnificativ riscul de moarte prematură la care sunt expuse persoanele obeze.

Te-ar putea interesa: Apuretin Slim

„Obezitatea este doar o problema de voință”

Acest mit este extrem de nociv și de fals. În realitate, obezitatea este o boală complexă și multifactorială care poate fi influențată de o varietate de factori, inclusiv genetică, nivelul de activitate fizică, dietă, stresul și anumite afecțiuni medicale. Deși efortul personal este important pentru a pierde în greutate și a menține un stil de viață sănătos, este important să înțelegem că există multe variabile care influențează această problemă de sănătate.

“Obezitatea este pur si simplu o chestiune de calorii in și calorii out”

Deși este adevărat că ingestia de calorii poate influența creșterea în greutate, există multe alte factori care joacă un rol important în obezitate. De exemplu, nivelul de activitate fizică poate influența cantitatea de calorii arse de corp. De asemenea, alimentele procesate și bogate în zaharuri pot duce la o creștere în greutate mai rapidă decât alimentele integrale și bogate în nutrienți. Pe scurt, obezitatea este mult mai complexă decât simpla ecuație „calorii în și calorii out”.

„Obezitatea poate fi vindecata prin diete drastice și exerciții intense”

De fapt, dietele drastice și exercițiile intense pot fi extrem de nesănătoase și pot duce la pierderea rapidă în greutate, dar nu susțenabilă. În plus, astfel de abordări radicale pot avea un impact negativ asupra stării de sănătate mentale și fizice, inclusiv asupra relației cu alimentele. Este mai important să adoptăm un stil de viață sănătos pe termen lung, care să includă alimente nutritive și să fie sustenabil în timp, decât să ne concentrăm doar pe pierderea în greutate rapidă.

Te-ar putea interesa: Alive!

„Oamenii obezi nu sunt motivați să slăbească”

Acest mit nu este adevărat. Mulți oameni obezi doresc să slăbească, dar pot întâmpina dificultăți în acest sens din cauza că pierderea în greutate poate fi o sarcină dificilă și complexă. Este important să oferim sprijin și înțelegere persoanelor care încearcă să slăbească și să nu le judecăm sau să le discriminăm din cauza greutății lor.

„Obezitatea poate fi rezolvată cu intervenții chirurgicale”

Intervențiile chirurgicale precum bypass-ul gastric sau gastrectomia pot fi o opțiune pentru persoanele cu obezitate morbidă sau obezitate care prezintă complicații de sănătate, dar acestea nu sunt soluții universale pentru problema obezității. De asemenea, aceste intervenții chirurgicale necesită o pregătire preoperatorie și o perioadă postoperatorie de recuperare și reeducare a obiceiurilor alimentare și de activitate fizică.

„Obezitatea este moștenită genetic și nu poate fi influențată de stilul de viață”

Acest mit este parțial adevărat. Genetica poate juca un rol important în dezvoltarea obezității, dar stilul de viață poate influența semnificativ această problemă de sănătate. O alimentație echilibrată, exercițiile fizice regulate și alte obiceiuri de viață sănătoase pot ajuta la menținerea unei greutăți corporale sănătoase, chiar și în cazul persoanelor cu predispoziție genetică spre obezitate.

În final, este important să oferim informații corecte și la zi despre obezitate, astfel încât să putem înțelege și aborda mai bine aceasta problemă de sănătate. Prin educație și susținere, putem ajuta persoanele cu obezitate să-și îmbunătățească sănătatea și calitatea vieții.

Stresul este unul dintre factorii care au „un cuvânt de spus”, și chiar unul important, atunci când vine vorba despre imunitate. Iată cum influențează stresul sistemul imunitar, dar și ce puteți face pentru a-i înlătura efectele nocive.

Faptul că stresul afectează sistemul imunitar nu este o noutate, această linie de cercetare a fost iniţiată în anii ’80 de către psihologul Janice Kiecolt-Glaser, împreună cu imunologul Ronald Glaser, de la Ohio State University College of Medicine. Iniţial s-a studiat susceptibilitatea la infecţii a studenţilor la medicină şi s-a observat că în perioada de examene aceştia se îmbolnăveau mai frecvent decât în alte perioade. În timpul perioadelor stresante, subiecţii acestui experiment aproape că încetau producerea de interferon gamma sau limfocite T responsabile cu protejarea organismului de infecţii virale sau invazie tumorală. În anii 2000, alţi cercetători, Suzanne Segerstrom de la Universitatea din Kentucky şi Gregory Miller de la University of British Columbia, au revizuit peste 300 de cercetări, iar aceste meta-analize au relevat concluzii interesante în legătură cu stresul cronic: stresul de lungă durată poate avea efecte dramatice negative asupra sistemului imunitar.

Stresul afectează sistemul imunitar. Ce se întâmplă mai exact

Pentru cei mai mulţi dintre noi, stresul face parte din viaţă. Poate dura de la câteva ore, perioada dinaintea unui examen important, până la câţiva ani, ca în cazul în care suntem solicitaţi să îngrijim un membru al familiei cu o boală cronică sau avem un serviciu ce presupune niveluri înalte de stres. Stresul poate reprezenta uneori un factor motivant care ne ajută să finalizăm un proiect sau să câştigăm o competiţie, iar în acest caz vorbim despre eustres (stresul bun sau pozitiv). Stresul cronic îşi poate pune amprenta negativ asupra sistemului imunitar.

Cum putem menţine un sistem imunitar funcţional?

Stresul poate avea un impact negativ asupra sistemului nostru imunitar prin reducerea capacității acestuia de a lupta împotriva infecțiilor și a bolilor. Cortizolul, hormonul produs în răspuns la stres, poate slăbi sistemul imunitar prin împiedicarea producerea celulelor imune. Specialiştii în sănătate fizică şi în sănătate mintală recomandă comportamente care au rolul de a contracara efectul stresului şi a menţine un sistem imunitar funcţional.

Te-ar putea interesa: Polygemma 17 – Imunitate

Dieta

Adoptarea unei diete sănătoase, formată din fructe şi legume proaspete, alimente proaspete, cât mai crude şi neprocesate – care feresc corpul de pericolul obezităţii. Este recomandată evitarea zahărului şi a grăsimilor saturate în exces, a carbohidraţilor care nu aduc aport nutriţional.

Sportul sau activitatea fizică constantă

Studiile recente sugerează că activitatea fizică de cel puţin 3 ori pe săptămână are un rol important în menţinerea imunităţii, astfel că orice activitate de fitness este benefică, fiind şi un factor protector împotriva obezităţii.

Somnul profund şi suficient

Pentru asigurarea imunităţii este crucială o perioadă de somn de cel puţin 7 ore pe noapte, ideal 8 ore. Somnul este cel mai eficient neuroprotector atât împotriva burnout-ului, cât şi împotriva stresului. Instituirea unei bune igiene a somnului în cazul persoanelor care suferă de insomnii este vitală.

Reducerea stresului psihosocial

Un factor important în menţinerea unui sistem imunitar puternic îl reprezintă diminuarea stresului, izolării şi depresiei. Depresia poate compromite imunitatea organismului, de aceea este importantă tratarea ei, atât prin psihoterapie, cât şi prin farmacoterapie.

Sfatul specialistului

Câteva strategii de gestionare a stresului pot fi:

• să acceptăm lucrurile pe care nu le putem controla;
• să fim asertivi, nu agresivi. Să ne afirmăm emoţiile, opiniile sau credinţele fără să devenim agresivi, defensivi sau pasivi;
• să ne gestionăm mai eficient timpul;
• să învăţăm să punem limite şi să refuzăm activităţile care creează stres excesiv;
• să alocăm mai mult timp hobby-urilor şi activităţilor creative;
• să practicăm meditaţia mindfulness, yoga sau alte tehnici spirituale;
• să cerem ajutorul când suntem depăşiţi.

Este important să ne menținem nivelul de stres sub control prin intermediul activităților de relaxare, cum ar fi yoga, meditația sau exercițiile fizice regulate. De asemenea, un stil de viață sănătos, care include o dietă echilibrată și suficient somn, poate ajuta la îmbunătățirea funcționării sistemului imunitar și la prevenirea problemelor cauzate de stres.

În plus, este important să ne gestionăm nivelul de stres prin intermediul tehnicilor de gestionare a stresului, cum ar fi tehnicile de respirație profundă și tehnicile de gândire pozitivă. Acestea pot ajuta la reducerea nivelului de stres și la îmbunătățirea sănătății generale.

Te-ar putea interesa: CaMgZn +Vitamina C

De asemenea, este important să ne întreținem relațiile sociale și să ne înconjurăm de oameni care ne fac să ne simțim în siguranță și susținuți. Acest lucru poate ajuta la reducerea nivelului de stres și la îmbunătățirea stării de spirit.

Există, de asemenea, unele suplimente alimentare care pot ajuta la îmbunătățirea funcționării sistemului imunitar și la prevenirea problemelor cauzate de stres. Acestea pot include suplimente precum vitamina C, echinacea și ginseng.

La prima vedere toate aceste schimbări de stil de viaţă par uşor de realizat, însă dacă aţi încercat să le abordaţi singuri şi nu aţi reuşit, apelaţi cu încredere la ajutorul unui specialist în sănătate mintală. Acesta ar putea să vă ghideze în acest proces de optimizare, care să vă ajute să vă îmbunătăţi atât sănătatea fizică, cât si cea psihică.

„Pentru o viață sănătoasă, consumați zilnic minimum 2 litri de apă”. Vă sună cunoscut? Este unul dintre mesajele pe care le auziţi, în pauzele publicitare,atunci când vă uitați la televizor. Totodată, mai aveţi în minte şi regula celor opt pahare cu apă pe zi pe care poate v-aţi însuşit-o încă din copilărie. Cu siguranţă v-aţi întrebat care este, de fapt, cantitatea de lichide de care aveţi nevoie.

Importanța apei în organism

În unele organisme, apa se găsește în proporție de până la 90%, iar în corpul uman adult până la 60%. Așadar, bebelușii la naștere au un procent de aproximativ 78% apă, iar până la vârsta de 1 an, acesta scade până la aproximativ 65%; bărbații adulți au un procent mai mare de apă (60%) decât femeile (55%), care au mai mult țesut adipos.

Potrivit cercetătorilor, creierul și inima sunt compuse din 73% apă, plămânii din 83%, mușchii și rinichii din 79%, pielea din 64%, iar oasele din 31%.

La nivel celular, apa susține structura celulară. Cu alte cuvinte, aceasta umple spațiul celular (interiorul celulei) pentru a ajuta la menținerea formei și structurii acesteia.

Celulele din corpul nostru sunt pline de apă. Pentru multe celule, inclusiv și pentru cele care alcătuiesc corpul uman, apa creează o presiune care face ca acestea să se opună forțelor externe, similar cu aerul într-un balon.

Fiecare celulă, țesut și organ din corpul nostru are nevoie de apă pentru a funcționa corespunzător.

Mituri și fapte despre apă

Pe lângă o alimentație sănătoasă, organismul nostru are nevoie și de apă pentru a funcționa corespunzător. Fără apă și hrană, se poate supraviețui între 8 și 21 de zile. Dacă persoana este lipsită doar de hrană, ea având cum să consume apă, aceasta poate supraviețui până la aproximativ 2 luni.

În ceea ce privește consumul de apă pentru un adult sănătos, care trăiește într-un climat temperat, medicii recomandă să se consume aproximativ 3,7 litri (bărbați) și 2,7 litri (femei). Aceste valori cuprind totalul de lichide pe care un adult le consumă într-o zi, care provin din apă, alte băuturi și alimente. Din aportul zilnic recomandat 20% provine din alimente, iar restul din băuturi.

De ce este periculoasă deshidratarea?

Senzaţia de sete este primul semn care indică faptul că nu v-aţi hidratat suficient. De asemenea, deshidratarea uşoară se mai poate manifesta prin dureri de cap, oboseală, lipsa energiei, constipaţie şi infecţii ale tractului urinar.

Hidratarea necorespunzătoare poate cauza chiar şi probleme dentare. În absenţa salivei, excesul de alimente dintre dinţi va încuraja creşterea bacteriilor şi îmbătrânirea precoce a dinţilor.

Deshidratarea moderată se manifestă prin piele uscată şi palidă, stări de ameţeală şi crampe musculare. Deshidratarea severă poate provoca stări de confuzie, leziuni ale creierului, convulsii, letargie și chiar moarte.

Beneficiile unei hidratări corespunzătoare

Reglarea temperaturii corpului

Apa stocată în straturile medii ale pielii ajunge la suprafața pielii sub formă de transpirație atunci când corpul se supraîncălzește, iar pe măsură ce aceasta se evaporă, răcește corpul. Unii cercetători au sugerat că atunci când există prea puțină apă în organism, înmagazinarea căldurii crește, iar individual va fi mai puțin tolerabil la căldură. În timpul exercițiilor fizice, apa poate reduce tensiunea fizică dacă apare stresul termic.

Ajută la eliminarea substanțelor reziduale prin urinare

După ce organismul nostru își ia toți nutrienții necesari, pentru a funcționa corespunzător, din alimente și lichide, substanțele reziduale sunt lăsate în urmă în sânge și intestin.

Datorită funcției de filtrare a sângelui pe care rinichii o posedă, se elimină ureea. Ureea este produsul ruperii proteinelor care provin din carne sau anumite legume. Aceasta împreună cu apa și alte substanțe reziduale, formează urina. Adulții elimină aproximativ 1,5 litri de urină pe zi (8-10 drumuri la toaletă).

Te-ar putea interesa: Apă de mare

Acționează ca un „amortizor” pentru creier, măduvă și făt

Lichidul cefalorahidian este alcătuit din 98,5% apă, clorură de sodiu, și foarte puține proteine. Îmbracă creierul și măduvă spinării și are rolul de a le proteja, hrăni și a îndepărtă substanțele reziduale. Deshidratarea poate afecta structura și funcția creierului, care este implicat și în producția de hormoni și neurotransmițători. Deshidratarea prelungită poate duce la probleme de gândire și raționament.

Placenta este formata în principal din apă (aproximativ 84%) și are rolul de a proteja și a îi oferi fătului o nutriție adecvată. Sângele care ajunge de la mamă la făt este încărcat cu oxigen, și alte substanțe nutritive. Înainte că sângele să ajungă la făt, acesta este filtrat de placentă, care acționează ca un rinichi.

Ajută la scăderea în greutate

Pe lângă considerentele estetice, pierderea în greutate ajută mai ales la reducerea factorilor de risc în dezvoltarea obezității sau a diabetului zaharat de tip II.

După cum arăta studiile, un consum mai mare de apă poate duce la scăderea în greutate prin două mecanisme – prin reducerea senzației de foame (deci nu vom mai consuma așa multă mâncare) și prin creșterea lipolizei (topirea grăsimilor).

Înlocuirea băuturilor dietetice cu apa, la persoanele care deja țin un regim pentru slăbit, este un bun ajutor în pierderea mai rapidă a kilogramelor nedorite, după cum relatează un studiu.

Și ceva ce probabil nu credeați că veți auzi vreodată este faptul că…

Consumul excesiv de apă poate dăuna grav sănătăţii!

În cazuri rare, dacă o persoană consumă prea multă apă, poate rezulta hiponatremia, o afecţiune în care echilibrul electrolitic al corpului este dat peste cap. Pot apărea umflături cerebrale și, uneori, chiar deces. Acest lucru se întâmplă deoarece concentraţia sodiului din organism este menţinută prin reglarea aportului şi a excreţiei de apă. Există anumite afecțiuni, cum ar fi bolile renale și insuficiența cardiacă congestivă, care pot provoca hiponatremie, însă această tulburare a fost observată și în cazul alergătorilor de maraton care consumă prea multe lichide înainte de o cursă.

Este adevărat că un consum mai mare de lichide decât are organismul nostru nevoie nu este chiar atât de periculos, dar nu întotdeauna! În general, excesul de apă se va pierde prin urină. Funcția rinichilor este să se asigure că pierderile de apă sunt egale cu aportul de apă. Dacă rinichii nu funcționează corespunzător (cum sunt pacienții cu boli cardiace sau renale) și aportul de apă va depăși pierderea de apă, în timp, aceasta va fi reținută în organism și veți observa cum organismul începe să se umfle de la picioare în sus.

Te-ar putea interesa: Avene® Apă Termală Spray

Concluzii

Pentru ca organismul nostru să funcționeze corespunzător și să nu ne deshidratăm, este important să consumăm lichide, și în special apă. Față de băuturile îndulcite, aceasta ne ține de sete și nu ne îngrașă, ci din contră, ne ajută să dăm jos din kilogramele nedorite.

Deși nu ne este contraindicat să consumăm apă atunci când dorim, există cazuri rare când aceasta poate provoca intoxicație, ca orice alt lucru la care se face exces.

Hidratarea nu este singurul beneficiu pe care îl vom obține din menținerea unui nivel hidric optim în fiecare zi. Apa ne va ajuta să rămânem la o stare fizică maximă, să ne menținem funcția creierului, să prevenim durerile de cap, să ne reglăm temperatura corpului, să avem un ten mai luminos, și multe altele.

Dacă din varii motive apa de la robinet vă sperie, deși v-am demonstrat că este la fel de sigură ca apa îmbuteliată, dacă nu chiar mai sigură, puteți investi într-un filtru de apă de înaltă calitate, care garantat vă va scăpa de gustul nedorit și vă va proteja de potențialii contaminanți.

Asigurați-vă că beți suficientă apă în fiecare zi pentru a beneficia de toate efectele pozitive pe care aceasta le are pentru organism.

Micul dejun, secretul energiei

Micul dejun te ajută să ai energie în prima parte a zilei, momentul în care organismul este odihnit după somnul de noapte și ai cele mai mari șanse să ai un randament ridicat și să realizezi tot ceea ce ți-ai propus.

Masa de dimineață stimulează activitatea cerebrală

Te vei concentra mai bine, întrucât tocmai ce ai primit o doză importantă de nutrienți care stimulează activitatea cerebrală. În plus, dacă îți începi activitatea zilnică cu stomacul gol poți ajunge foarte ușor, în câteva ore, la o stare de frustrare din cauza foamei și este foarte probabil să apelezi la niște gustări mai consistente și (că ne place să recunoaștem sau nu) nesănătoase. Produsele de patiserie din drumul tău către job poate că sunt bune la gust, dar conțin foarte multe glucide (deci te îngrașă) și nici nu te vor satura pentru multă vreme.

Micul dejun este o masă la care poți include alimente pe care, poate, nu-ţi doreşti să le mănânci în timpul zilei, dar asta nu înseamnă că trebuie să alegi variantele nesănătoase. Poţi include cereale,  fructe de pădure şi lapte fără grăsimi. Acestea sunt surse bogate de fibre, acid folic şi calciu. Evită gogoşile cu zahăr sau prăjiturile la micul dejun pentru că acestea duc la scăderea glicemiei în câteva ore şi vei fi într-o căutare constantă după alt produs care conţine zahăr.

Puterea exemplului

Micul dejun este important la orice vârstă, dar mai ales în cazul copiilor în creștere reprezintă o cale sigură către o dezvoltare armonioasă. Dacă tu nu mănânci dimineața, nici copiii tăi nu o vor face. Începe cu exemplul propriu pentru a-ți putea deprinde copiii cu obiceiuri bune care le vor proteja, pe termen lung, sănătatea.

Specialiștii în nutriție afirmă că micul dejun ideal conține următoarele elemente:

• un fruct pentru vitamine;
• cereale integrale pentru fibre;
• un produs din lapte vegetal pentru vitamine, calciu și proteine;
• băutură caldă (ceai) pentru hidratare.

Nu ești obișnuit să mănânci dimineața și îți este imposibil să te așezi la masă să iei micul dejun? Obiceiurile alimentare se educă și ele. Ca să ajungi să faci asta, nu te gândi la hrana solidă de la început, poți să o iei pas cu pas. Îmbină nevoia organismului de hidratare cu necesarul său de vitamine, preparând rapid un smoothie energizant dintr-o cană de lapte de soia cu o banană și 2-3 linguri de fructe de goji. Le mixezi pentru câteva secunde în blender și poți începe ziua în forță. Tocmai ți-ai luat doza esențială de energie.

Poftă bună și o zi frumoasă!