Mituri și prejudecăți despre ADHD

Ați întâlnit vreodată un copil “neastâmpărat” care poate întrerupe o piesă de teatru sau se poate comporta “nepotrivit” într-un anumit context social? Dacă ați crezut până acum că este vorba despre obrăznicie, aflați că, de fapt, poate fi o afecțiune serioasă. De multe ori, în spatele „neastâmpărului“ e posibil să existe o tulburare de neurodezvoltare.

De-a lungul timpului, s-au conturat multe controverse în jurul tulburării hiperkinetice cu deficit de atenție (ADHD). Aceste neînțelegeri au apărut din cauza faptului că oamenii au prejudecăți față de tot ceea ce nu se înscrie normelor sociale, dar și a faptului că, în unele cazuri, simptomele pot fi greu de identificat și asociat cu o cauză exactă.

Mit: ADHD nu este o afecțiune adevărată

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a inclus ADHD pe lista tulburărilor comportamentale și emoționale cu debut încă din copilărie sau adolescență. De asemenea, instituții de renume mondial precum American Psychiatric Association, National Institutes of Health (NIH) și U.S. Department of Education recunosc această afecțiune. Potrivit unui studiu realizat de Salvați Copiii, la ora actuală, în România, există aproximativ 230.000 de copiii diagnosticați cu ADHD. Controversele cu privire la această afecțiune apar pentru că, în primul rând, nu există teste specifice (probe de sânge sau proceduri imagistice) care să poată fi realizate în laborator. Cu toate acestea, există criterii clare și specifice care duc spre un diagnostic, precum și anamneza și detaliile complete despre comportamentul unei persoane.

Mit: ADHD este cauzat de proasta creștere

De cele mai multe ori, comportamentul unui copil cu ADHD este privit ca o urmare negativă a „lipsei celor șapte ani de acasă“. Uneori, părinții își fac procese de conștiință referitoare la cum ar trebui să comunice cu cei mici în timpul episoadelor de neatenție, hiperactivitate sau impulsivitate. Cearta și pedepsele nu ar face decât să înrăutățească situația. Chiar dacă părinții se simt vinovați, uneori judecați de către cei din jur, cel mai bun lucru pe care îl pot face pentru a-și ajuta copilul este să reacționeze prompt încă de la apariția primelor simptome. Mai exact, ar trebui să includă intervenția profesională (terapie comportamentală și de reeducare cognitivă și medicamente) în rutina copilului.

Te-ar putea interesa: Molekin C 1000 – efervescente

Mit: Adulții nu pot avea ADHD

Diagnosticarea ADHD la adulți presupune existența simptomelor specifice tulburării atât în copilărie, cât și la maturitate. În astfel de etape, ele sunt persistente și asociate unor tulburări clinice sau psihosociale și afectează individul în diferite situații de viață.

În unele cazuri, numărul simptomelor scade pe măsură ce persoana diagnosticată avansează în vârstă, însă unii adulți continuă să aibă simptome majore (dificultăți în păstrarea atenției, impulsivitate și stări de neliniște) care interferează semnificativ cu activitățile de zi cu zi.

ADHD-ul poate fi diagnosticat și la adulți

ADHD este una dintre tulburările cel mai frecvent diagnosticate greșit, chiar și în perioada copilăriei. Prin urmare, sunt mulți indivizi care, la maturitate, nu știu că au o astfel de tulburare, însă simt că sarcinile cotidiene, inclusive treburile de la serviciu, sunt o adevărată provocare. Simptomele specifice ADHD pe care le pot resimți adulții sunt: impulsivitate, dezorganizare și lipsa capacității de a trasa priorități, dificultăți în gestionarea timpului, probleme de concentrare, lipsa atenției distributive, greutăți în a duce la final diferite activități, schimbări ale dispoziției sau toleranță scăzută la frustrare.

Te-ar putea interesa: Gripovit Junior – plicuri

Mit: ADHD se tratează cu ajutorul medicamentelor

ADHD este o afecțiune care se întinde de-a lungul întregii vieți. Medicamentele nu vindecă tulburarea, însă, atunci când sunt administrate conform indicațiilor unui specialist din domeniul sănătății mintale, au o contribuție semnificativă la ținerea sub control a simptomelor. Deși medicamentele sunt un tratament important pentru ADHD, nu sunt singura soluție. Terapia comportamentală și de reeducare cognitivă, precum și schimbările de stil de viață, cum ar fi o dietă sănătoasă, exercițiile fizice regulate, un program de somn adecvat și limitarea expunerii la stimulii externi, pot ajuta la gestionarea simptomelor. Este important să colaboreze cu un specialist în sănătate mentală care poate evalua situația și poate recomanda cel mai potrivit tratament pentru nevoile individuale.

ADHD este o afecțiune reală, recunoscută la nivel mondial, care poate afecta atât copiii cât și adulții. Deși există multe mituri în jurul acestei tulburări, prin informare și acces la tratament adecvat, persoanele diagnosticate cu ADHD pot gestiona simptomele și pot avea o viață productivă și satisfăcătoare.